Lăcrămioara Perijoc – de la copilăria grea la sat, la gloria boxului mondial. Povestea incredibilă a campioanei
Lăcrămioara Perijoc, în vârstă de 31 de ani, este astăzi cel mai puternic nume al boxului feminin din România. Campioană europeană, vicecampioană mondială și participantă la Jocurile Olimpice de la Paris, sportiva mărturisește că drumul ei către performanță a început din dorința de a-și îndeplini visele copilăriei: „Boxul a venit ca să pot să-mi îndeplinesc acele vise. A fost sportul în care am simțit că pot să devin omul pe care mi-l imaginam când eram mică.”
Dar înainte de medalii, recunoaștere și aplauze, viața Lăcrămioarei a fost una dură, plină de lipsuri, sacrificii și încercări care ar fi doborât pe oricine.
Copilăria la sat – trezită la 5 dimineața pentru muncile câmpului
Crescută într-o familie numeroasă, la sat, Lăcrămioara a cunoscut de mică ce înseamnă munca grea. „Mai întâi munceai, abia apoi te puteai juca”, povestește ea. Avea grijă de animale și lucra pământul: cal, vacă, porci, găini – gospodăria era plină, iar responsabilitățile la fel.
„Ne trezeam la cinci dimineața să mergem la prășit. Ne întorceam la prânz, pe caniculă, mama gătea, iar noi fugeam la fotbal. Seara, din nou muncă. Cam așa arătau verile noastre. Nu exista televizor, calculator sau telefon. Totul era cu muncă și cu joacă în aer liber”, își amintește sportiva în emisiunea La feminin de pe GSP.RO.
Inclusiv drumurile zilnice pentru apă erau o provocare: „Noi aveam fântâna la distanță, pe o pantă. Trebuia să cărăm zilnic apă, pentru grădină și pentru casă. Îmi spuneam că dacă fac asta, îmi dezvolt mușchii și o să fiu mai puternică. Deja visam că voi deveni campioană, mă uitam la Leonard Doroftei și Lucian Bute și îmi doream să ajung ca ei.”
Anii de școală – lipsuri, drumuri lungi și sacrificii
Nici adolescența nu i-a fost mai ușoară. „Clasa a IX-a a fost cumplită. Nu aveam bani să stau în chirie. Am stat două luni, apoi am fost dată afară. Mergeam câte opt kilometri pe jos în fiecare seară până acasă. Apoi am stat în internat, dar nici acolo nu reușeam să plătesc la timp”, povestește Lăcrămioara.
Pentru a scăpa de rușinea întâlnirii cu pedagogii, își făcea temele în parc, dimineața, înainte de școală: „Mă duceam în parc, îmi făceam temele, intram la cursuri, terminam seara, când se schimba pedagogul, și nu mai aveam probleme. Repetam asta zi de zi. În vacanță munceam pentru a strânge bani.”
Crescută într-o familie cu opt frați, cu tată zilier și mama casnică, a trăit lipsuri de neimaginat: „A fost foarte greu să creștem toți, dar ne-am ajutat între noi. Eu mi-am dorit mai mult, am vrut să reușesc ca să-i pot ajuta și pe ei.”
Un destin pus la încercare de soartă – doar 10% șanse de supraviețuire
Viața a încercat-o pe Lăcrămioara încă din copilărie. La doar trei ani, un accident grav i-a pus viața în pericol. „Am căzut de pe sobă într-un cuțit. Mi-au crăpat splina, vezica urinară și rectul. Am pierdut foarte mult sânge. Medicii le-au spus părinților mei că am doar 10% șanse de supraviețuire”, își amintește ea.
Mama sa, cu lacrimi în ochi, i-a povestit ulterior momentul dramatic: „Doctorul mi-a spus să merg la biserică și să mă rog, pentru că doar așa mai există o speranță pentru fata mea.” Minunea s-a produs: Lăcrămioara și-a revenit, iar astăzi își consideră mama „eroul vieții ei”.
Drumul spre performanță
Descoperită la Suceava de antrenorul Doru Iftime, Lăcrămioara a avut o ascensiune rapidă. În 2022, a obținut medalia mondială de argint, prima medalie din istoria boxului feminin românesc la Campionatele Mondiale. În același an, Federația Română de Box a desemnat-o cea mai bună pugilistă.
„Boxul mi-a dat șansa să îmi transform copilăria plină de lipsuri într-o poveste de succes. A fost sportul care m-a ajutat să devin ceea ce visam să fiu”, spune campioana.
Visul continuă
Astăzi, după ce s-a confruntat cu o accidentare, Lăcrămioara își dorește să revină în forță și să participe la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 2028. Povestea ei rămâne una dintre cele mai inspiraționale din sportul românesc – o lecție despre sacrificiu, putere interioară și lupta neîncetată pentru visurile proprii.