Doliu în Teologia Ortodoxă: Arhidiaconul și profesorul Ioan Caraza a trecut la cele veșnice. O viață dedicată slujirii, credinței și formării spirituale
Biserica Ortodoxă Română și lumea teologică din România sunt în doliu după trecerea la cele veșnice a Părintelui Ioan Caraza, Arhidiacon, profesor universitar și duhovnic iubit, care s-a stins din viață în urma unei îndelungate suferințe. Personalitate de referință în teologia ortodoxă contemporană, părintele Caraza a fost apreciat nu doar pentru profunzimea gândirii sale teologice, ci și pentru blândețea, generozitatea și apropierea sa față de oameni.
Generații întregi de studenți, monahi, preoți și credincioși obișnuiți au beneficiat de sfaturile sale, de învățăturile sale și de sprijinul pe care l-a oferit cu o inimă deschisă. Moartea sa lasă un gol adânc în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut, i-au fost aproape sau i-au citit lucrările și reflecțiile.
Slujitor al credinței și păstor al sufletelor
În ultimul deceniu, părintele Ioan Caraza a slujit cu smerenie în cadrul Parohiei Șerban Vodă din București, devenind o figură extrem de apreciată în rândul credincioșilor și al tinerilor ortodocși. Implicarea sa activă în viața studenților din ASCOR, prezența frecventă în mănăstiri și colaborările sale cu platforme precum „Doar Ortodox” i-au consolidat imaginea de duhovnic apropiat, deschis, mereu pregătit să ofere un cuvânt de lumină și speranță.
Un parcurs academic remarcabil
Născut la 10 decembrie 1941 în satul Farcașa, județul Neamț, Ioan Caraza și-a început formarea teologică la Seminarul Ortodox de la Mănăstirea Neamț, pe care l-a absolvit în 1961. A urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, obținând licența în 1965, și apoi cursurile de doctorat în specializarea Patrologie, între anii 1965–1968.
A fost un model de rigoare academică, iar activitatea sa universitară a fost apreciată pentru claritate, profunzime și fidelitate față de tradiția ortodoxă autentică.
Studii în Occident, sub îndrumarea unor mari teologi
Între 1969 și 1972, părintele Caraza a beneficiat de stagii de formare în Occident, pregătindu-și teza de doctorat cu tema „Hristologia de la Calcedon la autori catolici și protestanți din Apus”. A studiat la prestigioase universități europene, printre care:
- Universitatea din Tübingen (1969–1970), unde a urmat cursurile unor teologi precum Jürgen Moltmann, Joseph Ratzinger (viitorul Papă Benedict al XVI-lea) și Fr. Lang;
- Universitatea din Bonn (1970–1971), sub îndrumarea profesorului W. Kreck, discipol al celebrului Karl Barth;
- Universitatea din Freiburg, Elveția (1971–1972), unde și-a desăvârșit cercetările.
Întoarcerea acasă și implicarea în viața Bisericii
Revenit în țară, Ioan Caraza s-a alăturat în 1972 Serviciului de Relații Externe al Patriarhiei Române, în calitate de traducător. În 1973, a fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Radu Vodă din București, îmbinând astfel vocația academică cu slujirea liturgică.
De-a lungul anilor, a fost prezent în multiple conferințe, a susținut cursuri, a publicat lucrări și a format generații de teologi. Rigoarea sa științifică s-a împletit mereu cu profunzimea vieții spirituale, fiind un exemplu de echilibru între credință și rațiune.
Mesaje de adio și durere în comunitatea ortodoxă
Vestea plecării sale a produs o undă de tristețe adâncă în comunitatea teologică și bisericească. Cei care l-au cunoscut i-au adus omagii emoționante. Printre ei, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a transmis următorul mesaj:
„S-a stins din viața pământească, în multă suferință, un om curat și bun ca un sfânt. Cel mai bun, cel mai generos om pe care l-am întâlnit: Pr. Prof. Ioan Caraza. O veste adânc tulburătoare pentru toți cei ce l-au cunoscut cu adevărat, l-au prețuit și iubit pe acest om deplin hristificat, unul dintre cei mai profunzi teologi ortodocși români. Un om rarisim. Dumnezeu să odihnească sufletul lui plin de lumină!”
O viață ca o rugăciune, o moștenire vie
Părintele Ioan Caraza rămâne în memoria celor care l-au cunoscut ca un slujitor autentic al lui Hristos, un profesor exigent, un duhovnic blând și un model de credință neclintită. Viața sa a fost o rugăciune neîntreruptă, un dar oferit oamenilor și lui Dumnezeu.
Moștenirea lui spirituală și intelectuală va dăinui prin toți cei pe care i-a format și inspirat. De acum, rugăciunile celor care l-au iubit se vor îndrepta către cer, în nădejdea că sufletul său se odihnește în lumina cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu.