Încă o pierdere grea lovește lumea artistică din România. Actorul și regizorul Mihai Dinvale, o figură emblematică a teatrului și televiziunii, s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani. Mereu cu zâmbetul pe buze, discret și elegant, artistul ascundea însă în spatele aparițiilor sale o dramă uriașă, o durere pe care nicio ființă nu ar trebui să o trăiască vreodată: pierderea unui copil.
Deși se bucura de o familie minunată și era extrem de legat de cele două fiice ale sale, destinul l-a pus la încercare în cel mai dureros mod posibil. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani, Mihai Dinvale își amintea cu emoție de anii în care fetele erau încă mici, iar el încerca să împace viața de artist cu rolul de tată.
„Viața de familie e cel mai frumos lucru pe care îl poate avea un om. Le iubeam disperat pe fetele mele, mai ales că munceam enorm. Plecam dimineața și mă întorceam seara târziu. Le-am crescut în ideea de a ști mereu totul despre mine când lipsesc. Seara, la ora 10, când veneam de la teatru, toate trei se așezau cu mine în bucătărie. În timp ce mâncam, le povesteam tot ce se întâmplase în lumea artistică. Au crescut practic în teatru”, mărturisea el cu nostalgie.
Deși era apreciat și respectat, inclusiv ca director al Teatrului Mic, Mihai Dinvale a renunțat la această poziție în mod neașteptat. Explicația a fost una sfâșietoare.
„Fiica mea era extrem de bolnavă, iar postul de director îmi lua prea mult timp. Am vrut să fiu cu ea. Credeam că pot să o ajut, să găsim luminița de la capătul tunelului. Am vrut să stau zi și noapte lângă ea”, povestea actorul despre perioada în care speranța și suferința se împleteau în fiecare zi.
După această pierdere care i-a marcat definitiv viața, Mihai Dinvale s-a retras treptat la țară. Departe de agitația orașului, găsise refugiu în liniștea naturii, dar și în bucuriile simple ale vieții.
„Mulțumesc lui Dumnezeu, încă mă mai țin puterile. Am o casă și un petic de pământ pe care lucrez. Îmi umplu timpul cu agricultură și îmi face bine. În ultimele luni am jucat și în serialul ‘Camera 609’. Trei, patru zile pe săptămână sunt pe platouri, iar asta mă menține în formă”, declara actorul.
Totuși, cea mai mare bucurie a ultimilor ani era nepotul său, elev la George Enescu, un tânăr talentat la percuție, pe care Mihai Dinvale îl adora.
„Nepotul meu îmi aduce cea mai mare bucurie la 73 de ani. Nu ratez niciun concert al lui. Îl iubesc enorm. Am primit multe de la viață, chiar dacă nu s-au împlinit toate visele. Aș fi vrut mai mult, dar nu s-a putut. Totuși, nu am regrete. Viața a fost darnică cu mine.”
Până la final, Mihai Dinvale a rămas un om modest, profund, cu o recunoștință rară. Nu a alergat după averi, nu s-a lăsat copleșit de greutăți și a păstrat mereu credința că fiecare încercare are un rost.
„Dumnezeu mi-a dat o viață frumoasă, fete extraordinare și un nepot pe care îl ador. Iar când a fost greu, am știut că e doar o încercare.”
Plecarea lui lasă un gol imens în lumea artistică și în inimile celor care l-au cunoscut. Dar poveștile lui, discreția, eleganța și dragostea pentru familie rămân, ca o lecție despre putere, demnitate și iubire necondiționată.