Drama unei bătrâne lăsate în sărăcie – “Am avut șapte copii, niciunul nu vine să mă vadă!” “Mi-e greu să o spun, dar.

În inima județului Vaslui, trăiește o batrânică într-un fost grajd dărăpănat, izolată de lume și devenită uitată de copiii săi. Maria Corciu, în vârstă de 74 de ani, din comuna Deleni, se confruntă cu o realitate grea: locuiește în condiții precare, fără curent electric de ani de zile și cu o pensie de doar 700 de lei lunar. Singura ei sursă de susținere provine din mila vecinilor, care îi aduc mâncare și îi fac cumpărături.

Trăind într-o sărăcie și izolare extremă, batrâna se vede nevoită să împărtășească cu ceilalți durerea și disperarea inimii sale. „Mi-e rușine să spun, dar trebuie să spun! Din cei șapte copii ai mei, niciunul nu mai deschide ușa pentru mine. Fata mea locuiește în sat, dar nu mă poate lua la ea, nu vrea. Toți au greutățile lor, dar eu i-am crescut cu greu, numai eu știu! Nu i-am părăsit niciodată!”, mărturisește cu amărăciune batrâna. Timp de 20 de ani, a fost chinuită de reumatism și se deplasează cu dificultate, sprijinindu-se în baston. Activitățile zilnice sunt pentru ea adevărate provocări.

Fiecare pas devine o încercare dureroasă, iar lacrimile îi inundă ochii și sufletul neîncetat. „Locuiesc în acest fost grajd, pentru că casa mea se prăbușește și am fost nevoită să mă mut aici. Nu mai am curent electric de mulți ani, pentru că copiii nu și-au plătit datoriile, au lăsat totul în grija mea și eu nu am putut face față. Am o lanternă cu care îmi luminez ceasul și lumanari pentru a vedea în întuneric. Stau aici, vulnerabilă, poate să cadă oricând peste mine, dar nu mai contează. Ploaia patrunde și ea înăuntru, la fel ca suferința mea. Mă descurc cum pot. Copiii și-au văzut de viața lor! Nu vin să mă vadă! Vecinii îmi deschid ușa și îmi oferă puțină umanitate. Astăzi am băut un ceai, am mâncat mamaliga și un ou fiert. Atât. Mi-ar fi plăcut să fac și un bors, dar nu am ingredientele necesare. Eu aș vrea să fac multe lucruri, am voință, dar nu am posibilitatea. Boala aceasta m-a devastat. Nu pot face nimic. Inima mea e goală, e pustie!”, își destăinuie femeia durerea, conform informațiilor oferite de stiriest.ro.

În mijlocul acestei tristeți și nevoi, vecinii săi se implică pentru a o ajuta cu strictul necesar, iar acum își propun să îi repare o parte din acoperișul casei. „Ne simțim întristați de situația ei! Este singură și în suferință. Chiar dacă merge greu, sprijinită de doi bastoane, până la toaletă și până la poartă, nu și-a pierdut niciodată demnitatea. Este o femeie cu mult bun simț, își menține mereu curățenia în casă. Nu deranjează pe nimeni, este modestă! Este păcat că din cei șapte copii, unul dintre ei fiindu-i decedat, niciunul nu are mijloacele necesare pentru a o ajuta. Merită să o sprijinim pe cât putem, fiecare dintre noi!”, au afirmat oamenii din sat.

Leave a Comment