Contextul
Comitetul Interministerial Bala‑Cernavodă a evaluat soluții pentru a asigura debitul necesar prizei de răcire a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă, ca răspuns la nivelurile foarte scăzute ale Dunării. Autoritățile califică actuala situație hidrologică drept fără precedent în datele disponibile și avertizează că hidraulica fluviului la cote atât de reduse este dificil de anticipat.
Măsuri analizate
Printre opțiunile avute în vedere se numără intervenţii atât temporare, cât şi lucrări pentru stabilizarea şi dirijarea curgerii apei. Propunerile urmăresc fie creşterea volumului şi vitezei apei care ajunge în Dunărea Veche şi în zona prizei centralei, fie menţinerea unui nivel suficient în canalele de aducţiune.
- Dragaje: autorităţile propun să sape canale de aproximativ 30 de metri lăţime şi cel puţin 2 metri adâncime, pentru a facilita direcţionarea unui flux mai mare spre Dunărea Veche şi zona Cernavodă. Beneficiul urmărit este orientarea curentului şi reducerea depunerilor de aluviuni; totuşi, la debitele actuale operaţiunile sunt afectate de riscul blocării navelor în bănci de nisip şi de disponibilitatea utilajelor pentru lucrul pe braţul vechi al fluviului.
- Barje ancorate: în apropierea podului de la Cernavodă au fost instalate barje pe o lungime totală de 200 de metri, dispuse perpendicular pe malul stâng, pentru a devia curgerea apei către şenalul navigabil şi spre priza centralei. Aceasta este o probă în teren menită să releve efectele pe care le-ar avea o lucrare permanentă de dirijare.
- Epiu din piatră: o soluţie în analiză este construirea unui epiu în aval de pod, care ar devia apa către părţile mai adânci ale fluviului, protejând în acelaşi timp sectoarele dragate de recolmatări şi contribuind, în timp, la stabilizarea unei albii mai adânci.
- Dig mobil şi pompe: ca alternativă rapidă, se ia în calcul instalarea unui dig tubular gonflabil acompaniat de pompe pe barje sau pontoane plutitoare. Această opţiune ar putea răspunde rapid necesarului minim pentru menţinerea procesului de răcire al reactoarelor şi depozitelor de combustibil uzat; apa din Canalul Dunăre–Marea Neagră poate fi utilizată în sprijinul pompelor în scenarii critice.
Modalitate de implementare şi limite
Guvernul subliniază că toate soluţiile vor fi testate etapizat, monitorizate prin măsurători şi ajustate sau retrase dacă se constată că nu produc efectul scontat. Intervenţiile montate temporar — precum barjele — sunt reversibile şi pot fi configurate pe baza datelor obţinute în teren.
De asemenea, Executivul a precizat că centrala dispune de echipamente de rezervă pentru asigurarea răcirii în scenarii extreme. Autorităţile atenţionează însă că prognozele hidraulice sunt imprecise la debite atât de scăzute şi că unele lucrări recomandate ar putea să nu aibă imediat efectul dorit.
Date hidrologice şi calendar
Comunicatul ministerial menţionează că, la intrarea în ţară (Baziaş), debitul actual se situează în jurul a 1.300 mc/s, faţă de scenariul extrem prevăzut în documentaţiile tehnice (2.000 mc/s), de o cota medie august de aproximativ 3.900 mc/s şi de un debit mediu anual de circa 5.500 mc/s. În paralel, consumul electric maxim poate ajunge la 7.400 MW, motiv pentru care menţinerea funcţionării centralei este un element critic al planificării energetice.
Comitetul va continua măsurătorile şi testele, iar un raport final cu soluţii tehnice, calendar de implementare şi surse de finanţare este anunţat pentru aproximativ 13 septembrie 2026.