Tragedia s-a abătut asupra unei familii în urma unui act de violență incredibil de brutal. Andreea, o tânără de doar 21 de ani, a plătit cu viața pentru curajul de a-și exprima dorința de a pune capăt unei relații toxice. Mirel, iubitul său, a transformat nefericita ei dorință într-un coșmar cumplit, privind-o ca pe un obiect pe care îl credea al său, pe care nu avea dreptul să-l piardă și mai ales să se revolte împotriva lui.
Astăzi, Andreea se întoarce acasă într-un sicriu alb, un sfârșit tragic al unei vieți pline de promisiuni și speranțe, întâmpinată de un ocean de durere și jale din partea celor care o iubeau și o cunoșteau.
Motivul pentru această tragedie este de-a dreptul cutremurător: peste 60 de lovituri de cuțit au fost descoperite pe trupul fraged al Andreei, o cifră care sugerează o cruzime și o lipsă de umanitate greu de înțeles. Mirel, student la Medicină și Teologie, o imagine a respectabilității și a calmului, a fost autorul acestui act de o violență nemiloasă.
Refuzul Andreei de a mai continua o relație toxică l-a scos din minți pe Mirel. Într-o explozie de furie și gelozie, l-a închis pe Andreea în camera ei și a pregătit atacul cu o cruzime dezumanizatoare. Cu toate acestea, tânăra a luptat pentru viața ei cu o curajul admirabil, încercând să scape și să se apere cu orice mijloace. A smuls clanța ușii și a încercat să fugă, dar a fost prinsă în capcana crudă a violenței lui Mirel.
Sângele și pielea sub unghiile ei sunt mărturia luptei disperate pe care Andreea a dus-o pentru supraviețuire. În ciuda tuturor eforturilor ei, aceasta nu a putut să scape de furia devastatoare a celui care ar fi trebuit să o iubească și să o protejeze.
Într-o dimineață sumbră, familia Andreei a trebuit să-și ducă fiica la Institutul de Medicină Legală din Timișoara pentru a-i ridica trupul neînsuflețit. Colegii și prietenii acesteia s-au adunat pentru a-i aduce un ultim omagiu, încercând să găsească un strop de consolare în mijlocul durerii și a șocului provocat de acest act oribil de violență.
Apoi, tânăra Andreea a fost adusă acasă, în Baia de Aramă, în casa părintească, într-un sicriu alb, întâmpinată de un ocean de oameni cu inimile frânte și cu ochii plini de lacrimi. A fost o întâmpinare care ar fi trebuit să fie una fericită, dar care a devenit un moment de durere și tristețe profundă. “Andreea, ai ajuns acasă, mamă” – au fost cuvintele care au străbătut atmosfera plină de suferință și regret.
Da, Andreea s-a întors acasă, dar nu pentru o reuniune fericită cu cei dragi, ci pentru a-și găsi odihna veșnică. Tragedia ei este o amintire dureroasă a fragilității vieții și a grozăviei care poate să pândescă chiar și în cele mai liniștite locuri.