Eurovision, competiția care se prezintă oficial drept un concurs apolitic, a ajuns în ultimii ani în centrul unor dispute tot mai aprinse, fiind percepută de mulți drept o scenă pe care se joacă și interese geopolitice. Ultimele ediții au ridicat întrebări serioase despre neutralitatea concursului, transparența votului și direcția în care se îndreaptă unul dintre cele mai urmărite evenimente muzicale din lume.
O investigație amplă realizată de publicația americană The New York Times, publicată înainte de finala Eurovision 2026, susține că eforturile Israelului de a-și consolida influența în cadrul competiției ar fi început cu mai mulți ani în urmă. Analiza, bazată pe documente interne, date de vot și peste 50 de interviuri, descrie modul în care Eurovision ar fi fost folosit de autoritățile israeliene ca instrument de imagine externă, într-o perioadă în care țara se confrunta cu presiuni diplomatice intense și critici internaționale privind războiul din Gaza.
Potrivit investigației, în toamna și iarna anului trecut, diplomați israelieni ar fi contactat în mod repetat televiziuni publice și oficiali din mai multe țări europene, încercând să prevină excluderea Israelului din concurs. Demersurile au avut loc în contextul apelurilor la boicot și al protestelor generate de participarea Israelului la Eurovision.
Pentru guvernul condus de Benjamin Netanyahu, Eurovision ar fi devenit mai mult decât o simplă competiție muzicală. Concursul ar fi fost privit ca o oportunitate de a îmbunătăți imaginea Israelului în fața unei opinii publice europene tot mai critice.
Investigația The New York Times arată că, în ultimii ani, Israelul ar fi derulat campanii coordonate de promovare a reprezentanților săi la Eurovision. Numai la ediția de la Malmö, din 2024, ar fi fost cheltuiți peste 800.000 de dolari pentru astfel de acțiuni. Fondurile ar fi provenit în principal de la Ministerul de Externe, dar și din zona biroului de „hasbara” al premierului, fiind direcționate către promovarea votului și campanii publicitare în mai multe limbi, inclusiv pe YouTube și Google Ads.
Postul public israelian Kan a susținut că nu ar fi fost informat despre aceste campanii și că, din perspectiva sa, regulile concursului nu ar fi fost încălcate.
Unul dintre aspectele care au atras atenția anchetei jurnalistice este faptul că Israelul a obținut rezultate foarte bune la televot în 2024 și 2025 inclusiv în țări unde sondajele arătau o opinie publică puternic critică față de politicile sale. Potrivit analizei, în anumite state participarea la vot este suficient de redusă încât câteva sute de persoane, votând repetat, pot influența semnificativ clasamentul televotului național.
Un exemplu menționat este Spania, unde Israelul ar fi obținut în 2025 peste 33% din votul popular, adică peste 47.000 de voturi, de cinci ori mai mult decât următoarea clasată.
Investigația precizează că nu există dovezi privind folosirea unor boți sau a unor metode ilegale. Totuși, amploarea campaniilor guvernamentale ridică întrebări despre integritatea votului și despre cât de ușor poate fi influențat rezultatul prin mobilizări masive.
În 2025, campania de susținere a Israelului ar fi devenit și mai agresivă. Jurnaliști finlandezi au descoperit reclame oficiale care îndemnau publicul să voteze pentru reprezentantul Israelului, Yuval Raphael, de până la 20 de ori, limita maximă permisă la acel moment.
Mesaje de tipul „Vote 20 Times!” ar fi fost distribuite inclusiv de premierul Benjamin Netanyahu, în timp ce diplomați israelieni ar fi contribuit la mobilizarea diasporei.
După concurs, Slovenia a cerut acces la datele complete privind votul și a amenințat cu retragerea din competiție. Alte televiziuni europene au solicitat o investigație externă. Directorul Eurovision, Martin Green, a promis o analiză a situației, însă comitetul de conducere ar fi primit doar date sumare.
În același timp, cinci țări — Islanda, Irlanda, Olanda, Spania și Slovenia — au început să discute public despre posibilitatea unui boicot.
În decembrie, la Geneva, Uniunea Europeană de Radio și Televiziune a propus o soluție controversată: reducerea numărului maxim de voturi de la 20 la 10 și introducerea unor măsuri pentru descurajarea campaniilor considerate disproporționate.
Dacă televiziunile acceptau modificările, Israelul rămânea automat în concurs, fără să mai existe un vot explicit privind participarea sa. Președinta EBU, Delphine Ernotte Cunci, a admis că procedura „ar putea părea bizară”, dar a susținut că „a nu vota este cea mai democratică soluție posibilă”.
Propunerea a fost adoptată, iar Israelul a rămas în competiție. Imediat după această decizie, cele cinci televiziuni care contestaseră situația au anunțat boicotul.
Ediția Eurovision 2026, desfășurată la Viena, a venit cu noi controverse. Mai multe țări au fost acuzate că și-au mobilizat diaspora, iar echipa reprezentantului Israelului, Noam Bettan, a distribuit mesaje prin care publicul era îndemnat să voteze de 10 ori.
Organizatorii au avertizat postul israelian și au cerut eliminarea materialelor respective. Martin Green a transmis că un apel direct prin care publicului i se cere să voteze de 10 ori pentru un artist nu este în acord nici cu regulile, nici cu spiritul competiției. În același timp, acesta a insistat că astfel de campanii nu ar putea influența decisiv rezultatul final.
În ciuda controverselor, Israelul a obținut locul al doilea la Eurovision 2026, cu piesa „Michelle”, interpretată de Noam Bettan. Rezultatul a venit din nou pe fondul unui televot puternic, într-un context marcat de proteste, critici și discuții intense privind participarea țării în concurs.
Trofeul Eurovision 2026 a fost câștigat de Bulgaria, reprezentată de Dara, cu piesa „Bangaranga”. Artista a reușit să se impună într-o finală tensionată, urmărită cu atenție nu doar pentru momentele muzicale, ci și pentru implicațiile politice din jurul competiției.
România a obținut, la rândul ei, una dintre cele mai bune performanțe din istoria participărilor sale la Eurovision. Alexandra Căpitănescu s-a clasat pe locul al treilea, cu 296 de puncte, cel mai mare scor obținut vreodată de țara noastră într-o finală a celebrului concurs.