Au trecut cinci ani de la dispariția legendarului artist Leo Iorga, fostul membru al trupei Compact, iar memoria lui este păstrată vie de familie și fani. Fiul său cel mare, Edy Iorga, i-a organizat recent parastasul, o ceremonie emoționantă prin care și-a dorit să onoreze amintirea tatălui său. Evenimentul a inclus o slujbă religioasă la biserică, urmată de o vizită la cimitirul Bellu din București, unde Leo Iorga și-a dorit mereu să-și doarmă somnul de veci, pe renumita Alee a Artiștilor.
Edy a povestit cum tatăl său obișnuia să-l plimbe prin cimitir, arătându-i mormintele marilor artiști, încă din copilărie. Dorința lui Leo Iorga de a avea un loc de veci în acest cimitir a fost, de fapt, împlinită înainte de trecerea sa în neființă, lucru care i-a oferit artistului o oarecare liniște interioară. „De mic mă tot plimba printre mormintele marilor artiști. Ca o coincidență, mai am fotografia din 1998, când ne-am pozat lângă mormântul lui Mihai Eminescu, acolo unde și tata, peste ani și ani, și-a și cumpărat loc de veci,” a dezvăluit Edy.
Puțin înainte de a-și da ultima suflare, Leo Iorga a avut o discuție profund emoționantă cu fiul său, în care i-a mărturisit acestuia cât de mult îl iubește. Edy își amintește cu durere cum tatăl său, grav bolnav, a așteptat cu nerăbdare să audă că locul său de veci este gata. „M-a strâns de mână și mi-a zis: ‘Tati te iubește mult!’. A murit la o jumătate de oră după ce a aflat că este gata cavoul lui din Bellu,” a povestit Edy. Ultima discuție dintre ei a rămas adânc întipărită în memoria lui, amintindu-i de dragostea necondiționată pe care i-o purta tatăl său.
În timpul parastasului, familia și apropiații lui Leo Iorga s-au adunat pentru a-i aduce un omagiu și pentru a reflecta asupra moștenirii artistice și spirituale pe care a lăsat-o în urmă. Deși pierderea sa este încă dureroasă, amintirile cu el rămân vii, iar melodiile sale continuă să fie ascultate de generații de fani.
Călătoria lui Leo Iorga prin viață și lupta cu boala au fost însoțite de o dorință de pace și de un loc de odihnă demn de marii artiști. Fiul său, Edy, care îi împărtășește respectul pentru artă și tradiție, a dorit ca această ceremonie să fie o mărturie a iubirii și recunoștinței sale pentru tot ceea ce a însemnat tatăl său, atât ca artist, cât și ca părinte.
