La doar 20 de kilometri de București se află o mănăstire unică în țară, care se distinge prin cele trei altare și prin faptul că măicuțele produc mobilă. Această mănăstire, cunoscută sub numele de Mănăstirea Samurcășești, a fost fondată de boierii Samurcași în anul 1800, în satul Ciorogârla, Ilfov.
Vornicul Constantin Samurcaș, căsătorit cu Zinca, o strănepoată a domnitorului Constantin Brâncoveanu, a înființat mănăstirea în iunie 1808, pe moșia sa, cu puțin timp înainte de a deceda. Situată într-un cadru natural deosebit, în Câmpia Vlăsiei, mănăstirea este traversată de râurile Ciorogârla, Sabar și canalul Argeș-București.
### Legenda înălțării mănăstirii
Conform unei legende, un cioban care păștea oile în zonă a avut un vis repetat în care a văzut o oaie cu lână albă ca zăpada și trei coarne. A doua zi, el i-a povestit visul boierului Constantin Samurcaș, care a cerut ajutorul duhovnicului său, arhimandritul Timotei, de la Mănăstirea Cernica. Duhovnicul a interpretat visul ca un semn divin, sugerând ridicarea unei biserici în poiana respectivă, cu cele trei altare dedicate Preasfintei Treimi.
### Istoria tumultoasă a lăcașului
Lucrările de construcție au început pe 16 august 1806, cu un contract semnat de vornicul Samurcaș. Mănăstirea a fost sfințită în iunie 1808, iar lucrările au fost finalizate în august 1809. Istoria sa a fost marcată de cutremure, un incendiu devastator și jafuri efectuate de trupele de ocupație.
Legea de secularizare a averilor mănăstirești, adoptată în 1863, a dus la degradarea lăcașului, iar donațiile primite au fost administrate de Ministerul Cultelor, iar ulterior înstrăinate. Stareța Fevronia Vlădoianu a inițiat lucrări de restaurare, iar în 1869 a obținut ajutor financiar de la domnitorul Carol I pentru reparații.
### Restaurări succesive
Biserica a fost din nou restaurată în 1920 sub conducerea monahiei Agatia Cristescu. Însă, un cutremur devastator în 1940 a distrus din nou lăcașul. Stareța Magdalena Comănescu a luptat pentru reconstrucția bisericii, iar în 1941, ruinele au fost demolate și a început reconstrucția, proiectată de arhitectul Ion Cernescu.
Începând cu anul 2000, mănăstirea a intrat într-un amplu proces de restaurare și modernizare. Între 2002 și 2004, s-au construit noi ateliere de tâmplărie, s-au realizat lucrări de infrastructură pentru utilități, iar livada a fost reînnoită cu plantații tinere. De asemenea, parcul de la intrarea în mănăstire a fost reamenajat, îmbunătățind astfel aspectul și funcționalitatea acestui loc de cult.