Mircea Diaconu, o figură marcantă în lumea teatrului și filmului românesc, a împărtășit într-un interviu acordat revistei VIVA! detalii despre debutul său în cariera artistică și perspectivele sale asupra actoriei în România. La vârsta de 74 de ani, Maestrul continuă să fie un model de integritate și profesionalism în domeniul său, remarcându-se prin atitudinea sa hotărâtă și viziunea sa asupra acestei meserii.
Debutul său pe scenă a avut loc în anul 1969, cu un an înainte de terminarea studiilor. Într-un context liber și creativ, Mircea Diaconu și-a făcut primele pași în lumea teatrului, amintindu-și cu emoție de acele momente. Prima sa apariție a avut loc într-un spectacol în care a fost implicat cu spontaneitate și pasiune, sub îndrumarea unor colegi de la Regie. Această experiență l-a pregătit pentru un drum extraordinar în lumea artei scenice.
Însă, pentru Mircea Diaconu, actoria nu este doar o profesie, ci o vocație ce necesită devotament și libertate creativă. Ca prim actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist, Maestrul a subliniat importanța independenței și a contractului în relația actorului cu lumea artistică. Considerând actoria o meserie “liberală”, Mircea Diaconu susține că aceasta nu ar trebui să fie practicată pe salariu, ci pe contract, într-un mod care să permită actorului să-și dedice întreaga energie și talent unui rol sau unei producții.
Revizitând aceste momente definitorii din cariera sa, Mircea Diaconu a evidențiat lupta sa pentru profesionalism și integritate într-un mediu artistic și social marcat de schimbări și provocări. Trecând de la teatru la film și viceversa, Maestrul a experimentat ambele lumi și a simțit nevoia de a-și asuma propria sa libertate artistică și financiară.
În ciuda tuturor provocărilor, Mircea Diaconu rămâne ferm în convingerea sa că actorul trebuie să-și dedice întreaga sa ființă unei producții sau unui rol, indiferent de circumstanțele exterioare. Bogăția, afirmă el, nu poate fi redusă doar la aspectele materiale, ci include și satisfacția artistică și împlinirea personală pe care o aduce exercitarea acestei meserii.
Cu toate acestea, Maestrul recunoaște că viața actorului în România contemporană este mai complicată și mai puțin predictibilă decât în trecut. Schimbările din societate și din industria artistică au adus cu ele noi provocări și incertitudini, iar actorii trebuie să facă față acestor realități în permanență.
În concluzie, Mircea Diaconu oferă o perspectivă profundă și introspectivă asupra actoriei în România, subliniind valorile fundamentale ale acestei arte și nevoia de independență și devotament în fața provocărilor vieții profesionale și personale.
sursa :viva.ro