Plecarea Oanei Goloiu din Castellón de la Plana, renunțând la soarele strălucitor, plajele cu palmieri și la atmosfera vibrantă a orașului spaniol, marchează o schimbare importantă în viața ei. Astfel, își ia adio de la terasele aglomerate, de la verile fierbinți și de la atmosfera specifică unei localități mediteraneene.
Acest oraș, care i-a fost cămin timp de 16 ani, devine acum o parte a trecutului său. Își amintește de ficusul secular din Plaza María Agustina, sub umbra căruia se întâlneau românii în căutarea unui loc de muncă acum 10-15 ani. Își ia la revedere de la aromele delicioase ale tortillei, paella și tapas-urilor, precum și de la atmosfera vibrantă a Les Festes de la Magdalena, una dintre cele mai mari sărbători ale orașului, cu procesiuni și spectacole alegorice.
Plecarea din Castellón de la Plana marchează o întoarcere la rădăcinile sale, după ce a părăsit România la vârsta de 19 ani din cauza dificultăților financiare. La vârsta de 35 de ani, Oana se întoarce acasă pentru a fi alături de familia și prietenii ei din copilărie.
În Spania, sub soarele mediteranean, viața ei a fost plină de experiențe variate și de provocări. Într-o zi călduroasă de aprilie, terasele înflorite ale Plaza de la Muralla Liberal sunt pline de localnici care își iau prânzul în pauza de la muncă. Oana resimte încă efectele soarelui puternic, simțind cum pielea îi este arsă de razele mediteraneene.
În timpul interviurilor, a fost confruntată cu situații de discriminare și de lipsă de respect din partea unor interlocutori. Un bărbat care-i punea întrebări a început să flirteze cu ea, făcând-o să simtă că este privită mai mult pentru aspectul său fizic decât pentru competențele sale profesionale. Oana a avut curajul să-i atragă atenția asupra acestui comportament inacceptabil și să-i ceară să o trateze cu respect.
După această experiență neplăcută, s-a întâlnit cu mătușa ei, căreia i-a povestit indignată întâmplarea. Mătușa ei a sfătuit-o să profite de aspectul ei fizic și să nu se lase afectată de astfel de situații.
Oana consideră că este important să continue să lupte pentru schimbarea mentalităților și este mândră că poate contribui la acest proces. Deși este o perioadă de tranziție și de adaptare, Oana se simte, într-un fel, acasă, descoperind că sentimentul de apartenență poate fi găsit chiar și în locuri neașteptate.