Alexandru Balaci – 109 ani de la naștere. O viață în slujba filologiei și a dialogului cultural româno-italian
La 109 ani de la naștere, Alexandru Balaci rămâne o figură de referință a filologiei românești și un mediator cultural excepțional între România și Italia. Erudit cu formație clasică, cercetător profund și promotor al valorilor umaniste, Balaci a transformat studiul limbii și literaturii italiene într-un veritabil pod de legătură între civilizații, idei și identități culturale.
O punte intelectuală între două lumi
Născut pe 12 iunie 1916 în satul Aurora, județul Mehedinți, Balaci a devenit una dintre cele mai influente personalități ale spațiului academic românesc, marcând prin rigoare, dedicare și excelență toate domeniile în care a activat. A debutat în publicistică încă din perioada liceului, iar în 1938 a absolvit Facultatea de Litere din București, specializându-se în limba și literatura italiană. Cinci ani mai târziu, își susținea teza de doctorat despre Giovanni Pascoli, afirmându-se ca un cercetător de elită în domeniul neoclasicismului italian.
Carieră academică și cultural-diplomatică de excepție
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Alexandru Balaci a devenit cadru didactic universitar, parcurgând toate etapele profesionale, de la conferențiar la profesor universitar și șef de catedră. A fost, de asemenea, prorector al Universității din București între 1962 și 1969. În paralel, a ocupat funcții importante în peisajul cultural românesc: redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director al Academiei Române de la Roma, redactor-șef al revistei Viața românească, și vicepreședinte al Consiliului de Stat pentru Literatură și Artă. În toate aceste roluri, Balaci a acționat cu aceeași seriozitate și profunzime, transformându-le în veritabile platforme de promovare a culturii umaniste.
Un corpus impresionant de lucrări fundamentale
Opera sa, vastă și polivalentă, cuprinde studii literare, critici, exegeze și biografii culturale. Printre cele mai importante lucrări se numără Studii italiene (patru volume), Contribuții la o exegeză dantescă, Orientarea prozei contemporane italiene, precum și titluri de meditație și introspecție culturală precum Jurnal italian și Itinerare paralele.
Balaci a dedicat monografii ample unor mari figuri ale literaturii italiene – Dante Alighieri, Niccolò Machiavelli, Ariosto, Ugo Foscolo, Tasso, Pirandello, Alfieri – abordându-le nu doar ca pe simpli autori, ci ca pe repere ale conștiinței europene. Lucrările sale se disting prin acuratețea documentării, claritatea stilului și forța analitică. A fost coautor al Istoriei literaturii italiene și al mai multor dicționare de italiană, devenind o sursă esențială pentru generații întregi de studenți și specialiști.
Recunoaștere națională și internațională
Balaci a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1965, iar din 1994 a devenit membru titular. Prestigiul său a depășit granițele țării, fiind răsplătit cu numeroase distincții internaționale: Premiul „Tor Margana”, „Etna Taormina”, „Circe Sabaudia”, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România și titlul de Comandor al Ordinului „Merito della Repubblica Italiana”.
O moștenire vie
Alexandru Balaci s-a stins din viață la 7 martie 2002, la București, dar moștenirea sa culturală continuă să inspire și astăzi. Într-o epocă în care valorile umaniste par tot mai des puse la îndoială, viața și opera sa rămân modele de rigoare intelectuală, de dialog intercultural și de fidelitate față de ideea de cultură ca formă de viață.
Balaci a fost mai mult decât un filolog: a fost un constructor de punți între lumi, între epoci și între oameni. La 109 ani de la nașterea sa, îl evocăm nu doar cu admirație, ci cu o profundă recunoștință pentru tot ce a oferit culturii române și spiritului european.
