Actul normativ care modifică modul de decontare a concediilor medicale a provocat reacții puternice în spațiul public și în rândul specialiștilor din domeniul juridic. Întrebarea care planează acum este una simplă și incomodă: cine plătește, de fapt, prețul acestei decizii? Avocata Ana-Maria Udriște avertizează că răspunsul este clar – angajații, în special cei vulnerabili.
După publicarea Ordonanței de urgență nr. 91/2025 în Monitorul Oficial nr. 1223 din 31 decembrie 2025, avocata a reacționat ferm într-o postare publică, criticând modul abrupt și lipsit de dialog în care au fost adoptate noile reguli pentru perioada 2026–2027. Mesajul său a atras rapid atenția, tocmai pentru că pune în lumină efectele reale ale măsurii, dincolo de justificările oficiale.
Cea mai controversată schimbare este eliminarea plății pentru prima zi de concediu medical. Practic, această zi nu mai este suportată nici de stat, nici de angajator, fiind pierdută integral de salariat. Ana-Maria Udriște subliniază că, inițial, a crezut că este vorba despre o interpretare greșită sau un zvon, însă textul ordonanței confirmă fără echivoc această prevedere.
Avocata ridică o problemă esențială: dacă scopul măsurii este combaterea concediilor medicale fictive, atunci soluția este complet greșită. Statisticile arată că astfel de concedii sunt, de regulă, foarte scurte – una până la trei zile – și, până acum, erau suportate oricum de angajator, fără impact real asupra bugetului de stat. Prin urmare, măsura nu elimină o problemă sistemică, ci creează una nouă.
Mai grav, spune Udriște, modificarea lovește exact în cei care au cea mai mare nevoie de protecție: salariații cu venituri mici, persoane cu afecțiuni recurente sau oameni care, de teamă să nu piardă bani, vor alege să meargă la muncă bolnavi. În acest context, prima zi neplătită devine un instrument de presiune economică, nu o soluție de responsabilizare.
Avocata atrage atenția și asupra faptului că protecția oferită prin concedii medicale a fost deja diminuată în ultimii ani. În cazul bolilor obișnuite, indemnizațiile sunt progresive și relativ reduse, ceea ce face ca multe persoane să evite concediul medical, chiar și atunci când ar fi necesar. Introducerea unei zile complet neplătite adâncește și mai mult această problemă.
Există, desigur, excepții pentru afecțiuni grave sau situații speciale – urgențe medicale, boli infectocontagioase, sarcină, accidente de muncă –, însă acestea nu reprezintă majoritatea cazurilor. Marea masă a salariaților se confruntă cu boli obișnuite, pentru care protecția financiară rămâne limitată.
Concluzia Anei-Maria Udriște este una dură, dar clară: această măsură nu repară nimic, nu economisește semnificativ bani și nu combate abuzurile. În schimb, transferă costul direct asupra angajaților care contribuie constant la sistem și care ajung să fie penalizați exact în momentul în care au nevoie de sprijin. În loc să întărească dreptul la sănătate, ordonanța îl slăbește, transformând concediul medical dintr-o formă de protecție într-un risc financiar.