Oleg Spînu, colegul și prietenul apropiat al Andreei Cuciuc, a vorbit cu emoție despre legătura specială pe care a avut-o cu fiica lui Igor Cuciuc și despre modul în care dispariția ei fulgerătoare i-a schimbat viața. La un an de la tragedie, tânărul încă poartă în suflet imaginea colegei sale de bancă, o adolescentă plină de viață, talentată și iubită de toți.
O pierdere care a lăsat un gol imens
Moartea Andreei Cuciuc, la doar 17 ani, a îndurerat nu doar familia, ci și întreaga comunitate școlară din Chișinău. Tânăra, fiica artistului Igor Cuciuc, s-a stins subit, în timpul unei petreceri organizate după Balul Bobocilor, în noiembrie 2024. Evenimentul care trebuia să fie o seară de bucurie s-a transformat într-o tragedie greu de imaginat.
Printre cei care i-au fost aproape în ultimele momente de viață s-a numărat și Oleg Spînu, colegul ei de bancă și unul dintre cei mai buni prieteni. Tânărul a povestit că întreaga clasă a fost devastată de pierderea Andreei și că nici acum, la un an de la tragedie, golul lăsat de ea nu a fost umplut.
„Toți colegii au fost profund afectați. Simțim că ne lipsește o parte din noi. Parcă s-a rupt ceva din clasă, un echilibru pe care nu-l mai putem regăsi. A fost o pierdere bruscă, neașteptată și dureroasă pentru toți. Andreea era ca o pasăre măiastră — frumoasă, inteligentă, cu o voce caldă și părinți minunați. Își dorea să ajungă departe. A cântat, a visat și a inspirat”, a spus Oleg în cadrul emisiunii „Tot din viață cu Nicoleta Sergentu”.
„A fost brusc și dureros. Nimeni nu era pregătit pentru așa ceva”
Rememorând noaptea tragediei, Oleg a povestit cu lacrimi în ochi momentul în care totul s-a schimbat.
„Era în jur de ora 9:30 – 10. Dansasem în horă cu ea, râdeam, atmosfera era veselă. După vreo 20 de minute am ieșit afară să iau aer, iar un coleg a început să strige disperat numele ei: ‘Andreea! Andreea!’ Când am coborât, am văzut-o întinsă pe podea. Un coleg îi făcea respirație artificială. Trăgea aer, dar nu putea să respire. Era o imagine cumplită.
Ambulanța a venit repede, dar starea ei era deja gravă. Am ajutat la ridicarea tărgii, iar când i-am verificat respirația, nu mai simțeam nimic. Medicii au încercat totul — masaj cardiac, defibrilator, oxigen — dar nu reacționa. Eu eram paralizat, nu știam ce să fac. Colegii plângeau, unii strigau. A fost haos și durere pură”, a relatat tânărul.
Oleg își amintește și momentul în care medicii au plecat din local, după aproape o jumătate de oră de încercări disperate. „Am văzut prin geamul ambulanței cum o resuscitau. I-au pus electrozi, au folosit defibrilatorul, i-au administrat ceva intravenos. Au făcut tot ce s-a putut. Când au ieșit și au întrebat cine sunt părinții, am știut că s-a terminat totul…”
O lecție de viață născută din durere
Moartea Andreei l-a afectat profund pe Oleg, care spune că, în ciuda durerii, tragedia l-a făcut să privească viața cu alți ochi.
„Nu pot spune că am trecut peste. Parcă am mers mai departe, dar ceva lipsește mereu. Am învățat, totuși, că viața e fragilă și că trebuie să-ți iubești familia și prietenii cât îi ai lângă tine. Nu știi niciodată ce se întâmplă mâine. Andreea mi-a lăsat o lecție despre iubire, despre curaj și despre cât de repede se poate schimba totul”, a mărturisit el.
Tânărul a adăugat că Andreea va rămâne mereu vie în amintirea colegilor. „Noi, colegii ei, o vom iubi mereu. A fost o colegă bună, un suflet frumos și o parte din noi. În fiecare toamnă, când se apropie data aceea, parcă se face mai frig, mai tăcut în clasă. Dar ne amintim de ea cu zâmbet și cu recunoștință pentru că am avut privilegiul să o cunoaștem.”
Un gol care nu se umple niciodată
Pentru colegii și profesorii Andreei, moartea ei a lăsat o rană adâncă. Era o elevă talentată, pasionată de muzică, cu o voce care impresiona, o fată care visa să urmeze o carieră artistică la fel ca tatăl ei.
Oleg spune că de multe ori, în timpul orelor, privirea îi cade pe banca unde au stat împreună și simte cum un val de melancolie îl cuprinde. „Mai glumim, mai zâmbim, dar uneori simțim că lipsește ceva. Ca și cum o bucată din clasă nu mai e. Și oricât am încerca, nu putem umple acel gol.”
Tragedia Andreei Cuciuc a devenit un simbol al fragilității vieții și al durerii care poate lovi neașteptat. Pentru Oleg Spînu, pierderea colegei sale de bancă a fost un moment definitoriu, o lecție de maturitate și de prețuire a fiecărei clipe.
„Ea ne-a învățat, chiar și după plecarea ei, să iubim mai mult, să fim mai buni și să nu uităm niciodată cât de prețios este timpul petrecut împreună.”