Deși NATO a rămas, în mod oficial, în afara războiului purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, conflictul din Orientul Mijlociu a devenit un semnal de alarmă puternic pentru întreaga alianță occidentală. O analiză realizată de POLITICO arată că acest episod a scos la suprafață probleme serioase în capacitatea militară, logistică și politică a NATO, probleme care ar putea deveni extrem de periculoase în cazul unei confruntări directe cu Rusia.
Analiză POLITICO: războiul din Iran a arătat punctele slabe ale NATO. Experții avertizează că Europa trebuie să se pregătească rapid pentru un posibil atac al Rusiei
Specialiștii în apărare susțin că lecțiile venite din Ucraina și din Orientul Mijlociu trebuie analizate împreună. În opinia lor, dacă Europa nu reacționează rapid, vulnerabilitățile actuale ar putea costa enorm în anii următori.
NATO, prinsă între două lecții dure: Ucraina și Orientul Mijlociu
Războaiele recente au arătat că vechile calcule militare nu mai sunt suficiente. Generalul Dominique Tardif, adjunctul șefului forțelor aeriene franceze, atrage atenția că Ucraina și Orientul Mijlociu nu trebuie privite ca două situații complet separate.
Potrivit acestuia, ambele conflicte oferă lecții esențiale despre modul în care vor arăta războaiele viitorului și despre tipul de capacități militare pe care NATO trebuie să le dezvolte urgent.
Avertismentul vine într-un moment tensionat, în care mai mulți oficiali militari europeni susțin că Rusia ar putea ajunge, până în 2029, în situația de a ataca un stat membru NATO.
Criza muniției, una dintre cele mai mari slăbiciuni ale alianței
Una dintre cele mai grave probleme scoase în evidență de conflictul cu Iranul este consumul uriaș de muniție strategică. Într-un război modern, ritmul în care sunt folosite rachetele, sistemele antiaeriene și dronele poate epuiza rapid stocurile chiar și ale celor mai puternice armate.
Potrivit analizei, Statele Unite ar fi consumat aproximativ jumătate din rezervele de rachete Patriot, considerate vitale pentru apărarea antiaeriană. În același timp, oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica s-au redus considerabil încă din primele săptămâni ale conflictului.
Companii importante din industria de apărare, precum Rheinmetall și MBDA, semnalează o cerere explozivă și avertizează că există riscul unei penurii reale de muniție și echipamente.
Un diplomat NATO a atras atenția că o posibilă reorientare strategică a Statelor Unite către zona Indo-Pacific ar putea lăsa Europa într-o poziție vulnerabilă. Dacă anumite active militare americane ar fi retrase sau redistribuite, continentul european ar rămâne cu prea puține resurse esențiale pentru apărare.
Rusia produce drone într-un ritm uriaș, iar NATO riscă să fie depășită
O altă problemă majoră este ritmul în care Rusia produce drone de atac. Expertul Justin Bronk susține că Moscova ar produce lunar între 6.000 și 7.000 de drone, un volum care ar putea pune o presiune imensă pe sistemele occidentale de apărare.
Într-un asemenea scenariu, stocurile NATO de interceptoare scumpe s-ar putea epuiza în doar câteva săptămâni. Din acest motiv, alianța este obligată să găsească soluții mai ieftine, mai rapide și mai ușor de produs, precum sisteme anti-dronă low-cost și o infrastructură defensivă pasivă mult mai extinsă.
Superioritatea aeriană nu mai este suficientă pentru victorie
Conflictul cu Iranul a demonstrat că nici bombardamentele convenționale și nici superioritatea aeriană nu mai garantează capitularea unui adversar. Chiar și în fața unei campanii aeriene puternice, Iranul a reușit să lanseze mii de atacuri cu rachete și drone asupra statelor din Golf.
Această realitate schimbă profund calculele militare. Pieter Wezeman, cercetător la Stockholm International Peace Research Institute, a explicat că există limite clare ale ideii potrivit căreia un stat poate fi forțat să capituleze doar prin lovituri aeriene convenționale.
Cu alte cuvinte, războaiele moderne nu mai pot fi câștigate doar prin dominație aeriană. Ele cer muniție suficientă, sisteme de apărare stratificate, capacitate industrială și rezistență pe termen lung.
NATO are nevoie urgentă de arme cu rază lungă de acțiune
În noua realitate militară, accentul cade tot mai mult pe armele de precizie cu rază lungă, capabile să lovească infrastructura militară a adversarului de la distanță.
Justin Bronk consideră că, dacă Europa ar reuși să obțină superioritate aeriană într-o zonă contestată, ar putea, chiar și fără sprijin masiv american, să provoace pierderi grele forțelor ruse de pe teren. Pentru asta, însă, este nevoie de investiții majore în rachete moderne, inclusiv sisteme precum AGM-88G, cu rază de acțiune de până la 300 de kilometri.
Flotele europene, prea mici și vulnerabile
Analiza POLITICO atrage atenția și asupra unei alte vulnerabilități importante: forțele navale europene sunt subdimensionate și afectate de probleme tehnice.
Un exemplu menționat este cel al distrugătorului britanic HMS Dragon, care a avut nevoie de trei săptămâni pentru a fi trimis în Marea Mediterană, dar a fost apoi nevoit să se întoarcă în port din cauza unei defecțiuni.
Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a admis recent că Royal Navy nu este pregătită pentru un conflict major. Situația nu este singulară. Premierul canadian Mark Carney declara, la rândul său, că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională.
Aceste probleme arată că NATO nu se confruntă doar cu o lipsă de muniție, ci și cu o lipsă de nave pregătite, echipaje disponibile și infrastructură militară capabilă să susțină un conflict de amploare.
Diviziunile politice slăbesc alianța
Pe lângă problemele militare, conflictul din Orientul Mijlociu a scos la iveală și tensiuni politice în interiorul NATO. Mai multe state europene au refuzat să răspundă solicitărilor venite din partea președintelui american Donald Trump privind o implicare militară mai amplă.
Aceste diferențe de abordare au alimentat noi fricțiuni între Washington și capitalele europene. În paralel, Trump a continuat să critice NATO, pe care a numit-o în repetate rânduri „un tigru de hârtie”.
Potrivit expertului Ed Arnold, cel mai mare risc pentru Europa este ca, într-un viitor conflict, Statele Unite să aleagă o implicare limitată sau chiar să transmită că nu vor interveni în aceeași măsură ca în trecut.
Anders Fogh Rasmussen: Europa nu mai poate miza doar pe promisiuni
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, cere o schimbare fermă de strategie. În opinia sa, Europa trebuie să renunțe la politica de a încerca permanent să obțină bunăvoința Washingtonului prin concesii și lingușiri.
Rasmussen susține că sprijinul oferit de europeni Statelor Unite ar trebui legat de garanții clare privind apărarea alianței. „Timpul lingușirilor a trecut”, a avertizat fostul lider NATO.
Mesajul său reflectă o temere tot mai prezentă în capitalele europene: securitatea continentului nu mai poate depinde exclusiv de deciziile politice de la Washington.
Ucraina devine un element-cheie pentru securitatea NATO
Un alt aspect important evidențiat de conflictul din Iran este rolul tot mai mare al Ucrainei în arhitectura de securitate occidentală.
După izbucnirea conflictului, Kievul a trimis experți în drone în Orientul Mijlociu, specializați în interceptarea aparatelor de tip Shahed. Ulterior, Ucraina a semnat parteneriate de apărare pe termen lung cu state din Golf.
Pentru NATO, acest lucru arată că Ucraina nu mai este doar un stat care primește sprijin militar, ci și un furnizor de experiență strategică. După ani de război cu Rusia, Kievul a acumulat o expertiză unică în lupta împotriva dronelor, a rachetelor și a tacticilor hibride.
Un diplomat NATO a subliniat că Ucraina acționează deja ca un furnizor de securitate, iar războiul din Iran a confirmat această realitate.
Ce trebuie să facă NATO cât mai repede
Potrivit experților, alianța are câteva priorități urgente. În primul rând, trebuie refăcute stocurile de muniție, în special rachetele de apărare antiaeriană și interceptoarele folosite împotriva dronelor.
În al doilea rând, flotele navale trebuie modernizate, iar navele existente trebuie aduse la un nivel real de operabilitate. De asemenea, NATO are nevoie de investiții masive în tehnologii anti-dronă, în producția de armament cu rază lungă și în infrastructură defensivă.
La fel de importantă este coeziunea politică. Fără un front comun între Statele Unite și Europa, chiar și cele mai moderne arme pot deveni insuficiente într-un moment critic.
Experiența Ucrainei trebuie integrată mai rapid în strategia NATO, pentru că războiul modern se schimbă într-un ritm accelerat, iar lecțiile învățate pe front pot face diferența între pregătire și vulnerabilitate.
Un avertisment dur pentru viitorul Europei
Războiul din Orientul Mijlociu nu a fost doar un conflict regional. Pentru NATO, el a funcționat ca o radiografie brutală a slăbiciunilor occidentale.
Mesajul este clar: fără investiții rapide, fără strategie comună și fără unitate politică, următorul mare conflict ar putea găsi alianța nepregătită.
Într-o lume în care Rusia își dezvoltă masiv capacitățile militare, dronele schimbă regulile războiului, iar conflictele hibride devin tot mai greu de anticipat, Europa nu mai poate funcționa după vechile modele de apărare.
Lecțiile dure venite din Ucraina și Iran nu mai pot fi ignorate. Pentru NATO, ele ar putea deveni decisive nu doar pentru credibilitatea alianței, ci și pentru securitatea întregului continent.