Theo Rose traversează una dintre cele mai intense și asumate perioade din viața ei – nu doar ca artistă, ci și ca mamă și parteneră. De când Sasha, fiul ei și al regizorului Anghel Damian, a venit pe lume, vedeta a căutat să creeze un echilibru între activitatea profesională, viața de familie și sănătatea emoțională.
Unde ar putea învăța fiul lor, Sasha
În ceea ce privește viitorul educațional al micuțului, Theo spune că ia în calcul mai multe opțiuni. Una dintre ele este chiar școala din satul natal, unde ea însăși a fost elevă. Spune că are încredere în comunitatea locală și că mediul familiar ar putea oferi copilului o dezvoltare autentică. O altă opțiune, mai aproape de casă, este o instituție privată cu predare în limba engleză.
„Știm sigur că vom alege ceea ce simțim că i se potrivește cel mai bine. Întreaga familie se implică în creșterea lui Sasha. În weekend este la bunici, iar în timpul săptămânii este cu noi și cu bona, pe care o îndrăgește foarte tare”, a declarat artista.
O familie prezentă
Deși ambii părinți au cariere solicitante, au reușit să-și împartă responsabilitățile astfel încât Sasha să simtă sprijinul lor constant. Regizorul Anghel Damian este foarte implicat, iar echilibrul creat în jurul copilului pare să fie unul sănătos și cald.
„Un copil vom mai avea cu siguranță. Ne place energia aceasta jucăușă din casă. Retrăim copilăria împreună cu el, și ne face bine”, a mărturisit Theo Rose.
Despre o luptă invizibilă: anxietatea
Artista a vorbit deschis și despre o provocare mai puțin vizibilă: anxietatea. Chiar dacă pe scenă pare stăpână pe sine, în spatele reflectoarelor s-au dus lupte grele. A recunoscut că au fost momente în care teama de a apărea în fața publicului devenea copleșitoare, până la punctul în care orice concert sau apariție TV era precedată de stări greu de gestionat.
„Înainte de fiecare concert, vomitam de frică. Aveam senzația că nu mai pot controla nimic. Anxietatea apăsa constant un buton vechi, din copilărie. A fost greu să accept ce mi se întâmplă, dar nu m-am oprit din căutarea de răspunsuri.”
Cu timpul, și mai ales cu sprijin de specialitate, Theo a învățat să recunoască și să înțeleagă mecanismele acestei tulburări. Deși nu se consideră complet vindecată, afirmă că acum are instrumentele necesare pentru a naviga mai bine prin episoadele dificile.
„Le las să existe, le observ, și încerc să înțeleg ce vor ele să-mi spună. Nu le mai ascund, nu mai fug de ele.”
Această deschidere sinceră din partea unei persoane atât de vizibile aduce, fără îndoială, un mesaj important pentru oricine trece printr-o perioadă similară: vulnerabilitatea recunoscută poate fi începutul vindecării.