Mircea Diaconu: O viață dedicată artei și valorilor umane
Pe 14 decembrie 2024, scena artistică românească a pierdut una dintre cele mai iubite figuri, Mircea Diaconu. Actorul, care ar fi împlinit 75 de ani peste câteva zile, s-a stins din viață la Institutul Fundeni din București, după o lungă luptă cu cancerul de colon. Cu toate acestea, moștenirea sa artistică și umană rămâne vie. Trupul său neînsuflețit va fi depus la Teatrul Nottara, locul care i-a fost „acasă” spiritual, unde colegii, prietenii și admiratorii îi pot aduce un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns, respectând dorințele sale de intimitate.
„Cum v-ați trăi ultima săptămână de viață?”
Cu ani în urmă, într-un interviu, Mircea Diaconu a fost întrebat cum și-ar petrece ultima săptămână de viață. Răspunsul său a fost profund și plin de emoție:
„Doamne, m-aș duce repede acasă, ca să mi se întâmple acolo, să nu fiu printre străini.”
Această mărturisire reflectă legătura sa profundă cu locurile familiare și valorile simple care i-au ghidat întreaga viață.
Visuri rămase povești
Diaconu a avut multe visuri, însă nu toate au devenit realitate. Printre ele, dorința de a face ocolul lumii sau de a avea un cal. Totuși, actorul a vorbit cu umor și seninătate despre aceste dorințe:
„Mi-am dorit să fac ocolul lumii, dar n-am reușit. Încerc pe bucăți. Mi-am dorit să am un cal, dar n-am. Trebuie să ai grajd, mâncare… Nu e chiar așa simplu.”
Un vis pe care și l-a împlinit a fost acela de a avea o barcă, simbol al liniștii și iubirii pentru natură. Deși nu reușise să o ducă la apă, barca rămânea o sursă de bucurie pentru el.
Lecția despre fericire
Pentru Mircea Diaconu, fericirea nu a fost niciodată o chestiune de avere sau succes material. El povestea despre învățăturile mamei sale, care îi repeta mereu că fericirea înseamnă să fii plăcut lui Dumnezeu:
„A fi plăcut lui Dumnezeu nu înseamnă să-ți fie frică de El, ci să trăiești cu modestie, recunoștință și acceptare. Dacă am mâncat azi, să fim fericiți că am avut ce mânca.”
Diaconu definea fericirea ca pe o stare, nu ca pe un număr în cont:
„Fericirea e atunci când se aprinde lumina după un spectacol și văd chipurile oamenilor bucuroși.”
Mitul sărăciei artistului
Contrar percepției că actorii trăiesc într-o perpetuă dificultate financiară, Diaconu a contrazis acest mit cu o replică memorabilă:
„Dacă pentru dumneata fericirea e o cifră, ești un ratat.”
El sublinia că bucuriile simple, cum ar fi un vin bine făcut sau o oprire într-un loc frumos în timpul unei călătorii, sunt adevăratele surse de fericire.
Onestitatea ca virtute
Ca director de teatru, Mircea Diaconu a pus accent pe meritocrație și onestitate, oferind șanse egale tuturor:
„Am promovat oameni simpli, onești, care au demonstrat că pot conduce. Onestitatea e privită azi ca o slăbiciune, dar eu cred că este o calitate.”
O moștenire de neprețuit
Mircea Diaconu a trăit o viață dedicată artei și valorilor umane, inspirând prin modestie, sinceritate și pasiunea sa pentru frumos. Lecția sa despre fericire rămâne una esențială:
„Bucură-te că ești, asta e fericirea.”
Actorul va rămâne un simbol al autenticității și al bucuriei de a trăi, o figură care continuă să inspire generații întregi.