Pe 25 august, Oliver Blume urmează să treacă printr-una dintre cele mai dificile zile din mandatul său. Ziua următoare, drumul îl duce direct în fabrici. Nu e o vizită de curtoazie.
Șeful Volkswagen ajunge la Wolfsburg, sediul central al grupului, pentru o întâlnire cu angajații despre care sursele din interior spun deja că se anunță tensionată. Motivul e simplu, dar apasă greu: viitorul a zeci de mii de familii se decide chiar acum.
A doua zi, Blume va merge personal la uzinele din Emden și Zwickau, două dintre cele patru fabrici germane care riscă închiderea definitivă în următorii ani. Angajații de acolo vor întrebări clare. Nu explicații vagi.
De la 50.000 la un plan mult mai dur
Povestea nu a început acum câteva săptămâni. Volkswagen se luptă de ani buni cu costuri prea mari, cerere în scădere și o tranziție dureroasă spre vehiculele electrice, într-un moment în care presiunea producătorilor chinezi pe piața europeană a devenit tot mai greu de ignorat.
Grupul german își asumase deja, prin acorduri obligatorii cu sindicatul, eliminarea a peste 28.000 de locuri de muncă până în 2030, ca parte a unui program de reducere a costurilor lansat încă din 2024. Programul avansa lent, prin pensionări anticipate și plecări voluntare, evitând concedierile forțate.
Apoi, în iunie, lucrurile s-au schimbat brusc de ritm. Conform unui raport al publicației germane Manager Magazin, conducerea Volkswagen a prezentat consiliului de supraveghere un plan care ar dubla obiectivul inițial de reducere a personalului, ajungând la aproximativ 100.000 de locuri de muncă eliminate la nivel global, dintr-un total de circa 680.000 de angajați ai grupului.
Planul mai prevede și reducerea gamei de modele cu până la 50%, alături de economii importante în producție. Pe lista fabricilor vizate pentru o eventuală închidere se numără uzina Audi din Neckarsulm, alături de fabricile Volkswagen din Hanovra, Zwickau și Emden.
Chiar și așa, Oliver Blume a ținut să transmită, în fața acționarilor, un mesaj mai calculat decât cel din presă. “Un calcul teoretic fără modificarea costurilor cu forța de muncă ar duce la aproximativ 50.000 de locuri de muncă pierdute la nivel mondial”, a declarat CEO-ul companiei.
Numărul acesta se adaugă la pachetul de 50.000 de disponibilizări deja în derulare, anunțat inițial. Suma celor două cifre a devenit, în discursul oficial al companiei, noul reper al restructurării.
Consiliul angajaților ridică miza
Problema e că cifrele oficiale nu spun toată povestea. Consiliul de întreprindere al Volkswagen, organismul care reprezintă direct interesele angajaților, a făcut propriul calcul și a ajuns la o concluzie mult mai gravă.
Potrivit reprezentanților angajaților, scenariul închiderii celor patru uzine germane după anul 2030 ar pune în pericol direct alte 40.000 de posturi, dincolo de cele 100.000 discutate deja de conducere. Adunate, cele două cifre ridică bilanțul total al restructurării la aproximativ 140.000 de locuri de muncă afectate.
Este cea mai mare cifră vehiculată vreodată în legătură cu un plan de restructurare al grupului Volkswagen. Nimeni din conducere nu s-a grăbit să confirme acest calcul.
Un purtător de cuvânt al grupului a explicat că în prezent nu există acorduri oficiale definitivate între conducere și sindicate, motiv pentru care compania preferă să nu comenteze cifrele avansate de consiliul de muncă. O poziție prudentă, care lasă loc de interpretare.
Bani există pentru reduceri de costuri. Dar nu toată lumea știe cu ce vin la pachet aceste măsuri, mai ales în privința celor patru fabrici marcate ca vulnerabile.
Presiune din toate direcțiile
Situația se complică și mai mult dacă ne uităm la contextul mai larg. Chiar înainte ca discuția despre cele 140.000 de locuri de muncă să ajungă în spațiul public, Volkswagen anunțase deja, în iunie, eliminarea a 19.000 de posturi până la finalul acestui an, ca parte a programului de restructurare deja aprobat.
Nu toți din interiorul companiei sunt de acord cu direcția închiderii fabricilor. Chiar Oliver Blume a recunoscut public, la mijlocul lui iulie, că există “soluții mai inteligente” decât desfacerea unităților de producție pentru a face economii, semn că lupta internă privind strategia optimă continuă.
Presiunea vine și din partea investitorilor și a analiștilor financiari, care urmăresc atent modul în care Blume gestionează echilibrul dintre acționari, sindicate și statul federal Saxonia Inferioară, unul dintre acționarii cei mai influenți ai grupului. Structura specială de guvernanță a Volkswagen, protejată prin legislație germană specifică, face ca orice restructurare majoră să necesite un consens greu de obținut.
Planul lui Blume nu vizează doar economii de costuri, ci ar putea reprezenta și o tentativă de a schimba echilibrul de putere din interiorul companiei, o structură care de decenii a frânat schimbările rapide.
Ședințele din luna august devin, astfel, mult mai mult decât o simplă informare pentru angajați. Sunt un test real pentru cât de departe poate merge conducerea fără să declanșeze un conflict social major, într-o companie unde sindicatele au tradițional o voce puternică.
Emden și Zwickau vor fi în centrul atenției pe 26 august. Pentru mii de familii din aceste orașe, discuția nu mai e despre cifre abstracte. E despre salariul de luna viitoare.
Rămâne de văzut dacă întâlnirile din august vor liniști spiritele sau vor arăta, în sfârșit public, cât de adâncă e ruptura dintre conducerea Volkswagen și cei care lucrează, zi de zi, pe linia de producție.