Mircea Diaconu a murit pe 14 decembrie, la vârsta de 74 de ani. În ajun de Crăciun ar fi îmlinit 75. Trupul neînsuflețit al regretatului actor a fost depus luni, la ora 11:00, în foaierul Teatrului Nottara, un loc cu o însemnătate aparte pentru cariera sa. Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu o pot face până la ora 16:00, notează Libertatea.ro, care publică și imagini de la fața locului. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul Săftica, în cadru restrâns.
Actrița Diana Lupescu, căsătorită de mai bine de 4 decenii cu Mircea Diaconu, nu s-a dezlipit de sicriul cu trupul neînsuflețit și a fost consolată de Rodica Mandache, dar și de Norica Nicolai, cea care l-a susținut în 2019, când actorul a candidat la alegerile prezidențiale.
Puțin mai retrasă (în imaginea de mai jos, Ana este în spate, central), fiica regretatului actor este vizibil afectată de moartea tatălui ei. FOTOGRAFII: Dumitru Angelescu / LIBERTATEA
Impresionant este și mesajul pe care familia a ales să îl scrie pe coroana albă de flori. „Mircea, te iubim o veșnicie! FAMILIA TA”.
Mircea Diaconu rămâne în istoria teatrului şi cinematografiei româneşti, după o carieră de peste 50 de ani, ca Brânzovenescu din spectacolul „O scrisoare pierdută”, taximetristul Radu Petrescu din filmul „Buletin de Bucureşti” sau profesorul Ovidiu Gorea din remarcabilul „Filantropica” sau Iordache în „De ce trag clopotele, Mitică?”.
Biografie Mircea Diaconu
Mircea Diaconu s-a născut la 24 decembrie 1949 în localitatea Vlădeşti, judeţul Arges. Actor şi profesor la Institutul de Teatru „I.L.Caragiale”a fost directorul Teatrului Nottara din Bucureşti. A absolvit liceul la Câmpulung Muscel în 1967 şi IATC „I.L. Caragiale” din Bucureşti în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra.
Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul „Nunta de piatră”. În 1972, a fost angajat la Teatrul „Bulandra”, unde a rămas pâna în 1982, când a devenit actorul Teatrului „Nottara”.
A fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990).
50 de ani de carieră în teatru și film
Teatru
La Teatrul Bulandra a jucat în celebrul spectacol „Revizorul”, de Lucian Pintilie, în 1972, dar şi sub îndrumarea marelui Liviu Ciulei, în „A 12-a noapte”, de Shakespeare, în 1973, şi în „Furtuna”, în 1978, se arată în biografia publicată de News.ro.
Reprezentative pentru cariera sa au fost rolurile din „Cum vă place”, regia lui Lucian Pintilie, în 1982, la Teatrul Nottara, dar şi în „Ultimul bal”, regia Dan Micu, în 1984, şi „Burghezul gentilom”, în regia lui Alexandru Dabija, în 1986. A făcut un rol notabil, Brâzovenescu, în spectacolul de televiziune „O scrisoare pierdută” (1982), de Liviu Ciulei.
Cinematografie
A jucat în peste 50 de filme, portretizând unele dintre cel emai emblematice personaje: a fost comisarul Radu Toma în „Actorul şi săbaticii” (1975), regia Manole Marcus, taximetristul Radu Petrescu în „Buletin de Bucureşti” (1983), Romi în „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981), regia Dan Piţa, şi cel mai important: profesorul Ovidiu Gorea din „Filantropica” (2002).
A făcut parte din distribuţia unor filme-cult cum sunt: „Tănase Scatiu” (1976), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Secvenţe” (1982), „Asfalt Tango” (1996) şi „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006). Memorabil este sceneta TV „N-am găsit altă rimă” (1973), alături de Toma Caragiu.
A publicat: „Scaunul de pânză al actorului” (2014), „Şugubina” (1977), „La noi, cînd vine iarna” (1980; editie noua, Polirom, 2013; roman tradus în rusă şi germană) şi „În Bucureştii de odinioară cu Mircea Diaconu” (1998). Volumul său de debut, „Şugubina”, a fost distins in 1977 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
Activitate politică
A intrat în politică în 2008, ca membru al partidului Naţional Liberal. A fost membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului din partea PD, senator PNL din 2008 până în 2012, europarlamentar independent, membru al ALDE şi în Comisia pentru Cultură şi Educaţie din Parlament (2014-2019). În 2019, a candidat la alegerile prezidenţiale. A fost distins cu Ordinul national „Pentru Merit” în grad de Ofiţer la 1 decembrie 2000, „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”.