Povestea de viață a lui Richard Abou Zaki, juratul de la „Chefi la cuțite”, pare desprinsă dintr-un scenariu de film, plină de încercări, durere, curaj și reușite spectaculoase. În cartea sa autobiografică, „Cooking my dreams”, chef-ul își dezvăluie cele mai intime trăiri și retrăiește traseul care l-a purtat de la copilăria dificilă, marcată de lipsuri, până la succesul internațional în bucătării de top.
În paginile cărții, Richard vorbește sincer despre umilințele pe care le-a îndurat în copilărie. Colegii îl batjocoreau pentru ghiozdanul său în formă de căpșună, un simbol al sărăciei din care provenea, și îl făceau să se simtă un outsider. Aceste momente, deși dureroase, aveau să îi modeleze caracterul și să îi întărească dorința de a reuși.
Părăsind România alături de mama sa, în speranța unui viitor mai bun, Richard a ajuns în Italia, acolo unde viața a continuat să îi testeze limitele. În bucătăriile străine în care a lucrat, presiunea era constantă, iar bătăile, țipetele și umilințele din partea chef-ilor erau o realitate dură. Cu toate acestea, el le numește astăzi „lecții de viață”, care l-au modelat și l-au împins să devină mai bun.
„Cartea asta mi-a luat 7-8 luni să o scriu. E despre viața mea, pasiunea mea, despre cum trăiesc toate emoțiile. De când am plecat din România, cu mama mea, am ajuns în Italia în momente grele, dificile. Acum pare totul frumos, dar au fost niște momente dure, pe care le-am depășit. Sunt toate părțile mele cele mai intime, toate fragilitățile, așa cum n-am fost niciodată, deschis la 360°”, a mărturisit el pentru cancan.ro.
Bucătăria – un spațiu al abuzurilor, dar și al formării
În carte, chef Richard nu ocolește nici episoadele de abuz din bucătăriile unde a lucrat. El povestește cum, în restaurantele din străinătate, bătăile și presiunile erau considerate parte din „disciplină”, un ritual crud de formare profesională.
„A contat bătaia aia în bucătărie, da. M-a făcut cine sunt acum. Eu sunt fructul trecutului meu. Dacă nu ar fi fost parcursul ăla, poate nu aș fi aici. În copilărie, mâncarea era un lux. Mâncai ce-ți permiteai. Eram o familie săracă, nu aveam posibilitatea să ne permitem chestii de lux. Și mă uit la Carlotta mea, care a mâncat în 30 de restaurante Michelin și are 4 ani, iar eu am mâncat prima oară la 18 ani într-un restaurant cu o stea”, a povestit chef-ul cu sinceritate.
De la coji de cartofi la preparate sofisticate și restaurante cu stele Michelin
Drumul lui Richard Abou Zaki nu este doar o poveste despre talent culinar, ci despre reziliență, ambiție și puterea de a transforma suferința în motivație. De la copilul care mânca ce găsea prin casă, la tânărul disciplinat de bucătăriile dure ale Europei și, în final, la chef-ul recunoscut pe plan internațional, Richard demonstrează că visurile se pot împlini atunci când sunt alimentate cu muncă, pasiune și curaj.
„Cooking my dreams” devine astfel mai mult decât o carte: este o confesiune sinceră, o lecție de viață și o sursă de inspirație pentru toți cei care cred că se pot ridica, indiferent cât de grele sunt începuturile.