O formă de viață descoperită în zona Cernobîl continuă să îi uimească pe oamenii de știință, deoarece pare să utilizeze radiația într-un mod pe care biologia actuală nu îl poate explica pe deplin. Este vorba despre o ciupercă neagră misterioasă, care nu doar supraviețuiește în condiții extreme, ci pare să se dezvolte chiar mai bine în prezența radiațiilor. Fenomenul, observat în ruinele reactorului 4 – unul dintre cele mai radioactive locuri de pe planetă – a aprins imaginația și interesul cercetătorilor din întreaga lume, scrie Science Alert.
Organismul, numit Cladosporium sphaerospermum, contrazice multe dintre presupunerile fundamentale despre limitele vieții. În ciuda unui mediu considerat ostil oricărei forme de existență biologică, ciuperca nu doar rezistă, ci prosperă. Această adaptare neobișnuită ridică întrebări esențiale despre modul în care viața poate evolua în medii extreme.
Descoperirea care a pus pe gânduri comunitatea științifică
Ciuperca, bogată în melanină – pigmentul care dă culoarea închisă a organismului – a fost descoperită pentru prima dată la sfârșitul anilor ’90, în cadrul unei cercetări desfășurate în Zona de Excludere de la Cernobîl. În total, au fost identificate 37 de specii de fungi în interiorul adăpostului reactorului, însă C. sphaerospermum domina majoritatea probelor, deși nivelul radiațiilor era suficient de ridicat pentru a distruge majoritatea formelor de viață cunoscute.
Rezultatele testelor ulterioare în laborator i-au surprins din nou pe cercetători: radiațiile ionizante – aceleași care provoacă mutații, distrug celule și deteriorează ADN-ul – au accelerat creșterea ciupercii, în loc să o încetinească. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru alte organisme este letal, pentru acest fung pare să fie un stimulent.
Un studiu publicat în 2008 a lansat o ipoteză fascinantă: ciuperca ar putea folosi un proces numit „radiosinteză”, analog fotosintezei. Dacă plantele folosesc energia luminii pentru a produce substanțe necesare vieții, C. sphaerospermum ar putea utiliza melanina pentru a transforma radiația în energie biologică utilizabilă.
Totuși, mecanismul exact rămâne un mister. Deși experimentele au arătat că melanina își modifică structura în prezența radiațiilor, oferind protecție și favorizând procesele metabolice ale ciupercii, savanții nu au reușit încă să demonstreze un mecanism complet de generare sau de convertire a energiei, nici vreun proces clar de fixare a carbonului.
Interesul internațional a crescut considerabil în 2022, când mostre din ciupercă au fost trimise pe Stația Spațială Internațională. Rezultatele au fost surprinzătoare: ciupercile melanizate au blocat o cantitate semnificativ mai mare de radiații cosmice în comparație cu probele de control. Aceasta a deschis posibilitatea ca, într-o bună zi, organismele melanizate să fie folosite ca „scuturi biologice” pentru viitorii astronauți, oferind protecție în misiunile interplanetare.
În ciuda progreselor, multe întrebări rămân fără răspuns. Nu se știe încă dacă această abilitate reprezintă o adaptare evolutivă autentică, un proces metabolic complet nou sau o reacție avansată la stresul extrem. Cert este că această ciupercă sfidează regulile cunoscute ale biologiei și deschide calea unor descoperiri cu potențial uriaș, atât pentru știință, cât și pentru explorarea spațiului.