Într-un sat din statul indian Madhya Pradesh, viața Premilei Bhalavi s-a schimbat datorită unui program guvernamental neobișnuit. În fiecare lună, femeia primește o sumă fixă de bani – fără contract de muncă, fără obligații și fără vreo condiție impusă de stat.
Nu este vorba despre un salariu, ci despre o formă de sprijin direct: 1.500 de rupii, echivalentul a aproximativ 16 dolari. Deși suma poate părea modestă, pentru Premila este esențială. Cu acești bani își cumpără medicamente, legume și plătește taxele școlare ale fiului ei. Cel mai important, însă, spune ea, este sentimentul de independență financiară pe care nu l-a avut niciodată.
Povestea Premilei nu este singulară. În întreaga Indie, peste 118 milioane de femei din 12 state beneficiază lunar de plăți similare, arată o analiză BBC. India a intrat astfel într-o nouă etapă socială: după zeci de ani în care statul subvenționa grâul, combustibilul sau programele rurale, acum oferă direct bani femeilor — pentru rolul lor în gospodărie și pentru influența lor electorală.
Cum funcționează programul
Criteriile de eligibilitate diferă de la stat la stat: vârstă, venit, posesia unor bunuri precum mașini sau terenuri, ori existența în familie a unui angajat în sectorul public.
Sumele acordate variază între 1.000 și 2.500 de rupii (12–30 dolari), adică între 5% și 12% din venitul mediu al unei gospodării. Avantajul major este predictibilitatea: banii intră lunar și sunt virați direct în conturile bancare ale femeilor, peste 300 de milioane dintre acestea având deja acces la servicii bancare.
Majoritatea folosesc banii pentru nevoile casei: alimente, medicamente, taxe școlare, gaz de gătit, mici datorii. Ocazional, își permit și câte un mic lucru personal — o raritate într-un context în care bugetele familiei sunt gestionate predominant de bărbați.
Cum se diferențiază India de alte țări
Programe similare există și în țări precum Mexic, Brazilia sau Indonezia, însă acolo banii sunt condiționați: copiii trebuie să meargă la școală, familiile trebuie să mențină un anumit nivel de venit sau să participe la programe comunitare.
În India, plățile sunt necondiționate
Goa a deschis drumul în 2013, Assam a urmat în 2020, iar fenomenul s-a extins rapid. Unele state, precum Tamil Nadu sau Bengalul de Vest, afirmă deschis că scopul este recunoașterea muncii domestice, de obicei ignorată. Altele preferă un limbaj mai tehnic, dar motivele sunt aceleași: sprijin social și influență electorală.
Dimensiunea politică a acestor programe
Impactul electoral este uriaș. În mai multe state — Maharashtra, Jharkhand, Odisha, Haryana și Andhra Pradesh — promisiunile financiare pentru femei au schimbat rezultatele alegerilor.
Un exemplu emblematic vine din Bihar. Înainte de alegeri, guvernul a transferat 10.000 de rupii (112 dolari) în conturile a 7,5 milioane de femei. Rezultatul? Participare masivă la vot din partea femeilor și o victorie clară pentru coaliția aflată la putere.
Criticii acuză manipularea electoratului. Susținătorii spun că, indiferent de motivația politică, programele au efecte reale asupra vieților femeilor.
Costul uriaș
Cele 12 state implicate vor cheltui anul acesta aproximativ 18 miliarde de dolari pentru aceste transferuri. Jumătate dintre ele sunt deja în deficit bugetar și trebuie să se împrumute pentru a continua programul.
Totuși, guvernele locale consideră că beneficiile sociale — stabilitate, reducerea tensiunilor economice, participare sporită la vot și sprijin pentru gospodării — justifică costurile ridicate.
Recunoașterea muncii invizibile
Dincolo de componenta electorală, mulți specialiști consideră că programele reprezintă o formă târzie de recunoaștere a unei realități ignorate: munca zilnică a femeilor în gospodărie.
În India, în 2024, femeile au petrecut în medie cinci ore pe zi făcând treburi casnice — de 7,6 ori mai mult decât bărbații, potrivit celui mai recent studiu privind utilizarea timpului. Această disproporție majoră este unul dintre motivele pentru participarea scăzută a femeilor pe piața muncii.
Transferurile financiare sunt văzute ca un gest modest, dar important: o recunoaștere a contribuției lor la economie și la stabilitatea familiilor, o muncă până acum „invizibilă” în statistici și în bugetele naționale.