Fotbalul românesc este în doliu după dispariția unei figuri respectate din generațiile de altădată. Lazăr Pârvu s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani, cu doar două zile înainte de Crăciun. Vestea tristă a fost făcută public de reprezentanții UTA Arad, club la care fostul jucător a avut o contribuție importantă în anii ’70.
Un parcurs solid în fotbalul românesc
Născut pe 24 februarie 1946, la Orșova, Lazăr Pârvu s-a remarcat încă de tânăr prin forță, versatilitate și seriozitate. La doar 20 de ani, a ajuns să îmbrace tricoul echipei Dinamo București, unde a evoluat timp de patru sezoane, confirmându-și potențialul într-una dintre cele mai puternice formații ale vremii.
După perioada petrecută la Dinamo, cariera sa a continuat la CFR Timișoara, unde a jucat nu mai puțin de nouă sezoane, devenind un nume respectat în vestul țării. În 1972, Lazăr Pârvu s-a alăturat echipei UTA Arad, într-o perioadă importantă pentru clubul arădean.
Legătura specială cu UTA Arad
La UTA, Lazăr Pârvu a trăit unele dintre cele mai intense momente ale carierei sale. A primit tricoul legendarului Iosif Lereter, chiar în meciul de retragere al acestuia, împotriva formației Jiul Petroșani, un gest simbolic care a însemnat o mare onoare și o responsabilitate pe măsură.
După un scurt episod la Poli Timișoara, Lazăr Pârvu s-a întors la UTA în 1974, unde a mai evoluat două sezoane pe prima scenă a fotbalului românesc. Și-a încheiat cariera de jucător la doar 31 de ani, la UM Timișoara.
Devotament față de fotbal până la final
Chiar și după retragerea din activitatea competițională, Lazăr Pârvu a rămas aproape de sportul care i-a definit viața. A activat ca observator federal, fiind prezent constant în mediul fotbalistic și bucurându-se de respectul celor care l-au cunoscut.
Anunțul dispariției sale a fost însoțit de un mesaj emoționant transmis de UTA Arad, care a subliniat legătura profundă dintre fostul jucător și comunitatea arădeană, dar și impactul pe care l-a avut în istoria clubului.
Plecarea lui Lazăr Pârvu lasă un gol în fotbalul românesc și în memoria suporterilor care l-au văzut jucând sau l-au cunoscut ca om. Rămâne amintirea unui fotbalist puternic, dedicat și discret, care a slujit sportul cu demnitate până la final.