Situație fără precedent la vârful Ministerului Educației: premierul Ilie Bolojan nu a semnat nici până acum demisia ministrului Daniel David, depusă în mod oficial în urmă cu aproape o lună. Blocajul administrativ prelungit face ca, la acest moment, instituția să funcționeze fără un ministru în funcție, atribuțiile fiind delegate temporar secretarilor de stat.
O demisie depusă, dar nesemnată
Pe 22 ianuarie s-a împlinit o lună de când Daniel David și-a înaintat demisia, anunțată public încă din ziua respectivă. Cu toate acestea, documentul nu a fost contrasemnat, iar procedura legală de încetare a mandatului nu a fost finalizată. În lipsa unei decizii oficiale, Ministerul Educației se află într-o zonă gri, cu decizii operative luate prin delegare, fără un lider politic care să își asume direcția strategică a instituției.
„Mi-am depus demisia în 22 decembrie, așa cum am anunțat și public. De atunci aștept numirea unui nou ministru. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai repede. În această perioadă, semnăturile pe ordinele de ministru sau pe alte acte sunt asigurate de secretarii de stat”, a declarat Daniel David.
Fără succesor anunțat oficial
Deși a trecut aproape o lună de la depunerea demisiei, Guvernul nu a comunicat oficial numele unui înlocuitor. Potrivit informațiilor vehiculate pe surse, printre variantele discutate s-ar fi aflat Luciana Antoci și Marilen Pirtea, însă ambele ar fi refuzat preluarea portofoliului.
Lipsa unei soluții rapide alimentează incertitudinea într-un domeniu deja marcat de tensiuni, reforme întârziate și presiuni majore din partea sistemului preuniversitar și universitar.
Posibilă soluție de compromis: două ministere
În acest context, consilierul prezidențial Sorin Costreie a declarat că Guvernul ar trebui să numească un ministru al Educației până la finalul lunii, subliniind necesitatea unei figuri politice care să își asume implementarea reformelor.
Totodată, acesta a vorbit despre o posibilă formulă de compromis: împărțirea Ministerului Educației în două structuri distincte — educație preuniversitară și educație universitară — conduse de un ministru și un ministru delegat. Modelul nu ar fi unul singular, fiind deja aplicat în mai multe state europene, precum Franța, Suedia sau Spania, unde responsabilitățile din educație sunt împărțite între mai multe ministere.
„Ar trebui ca în următoarele zile, cel târziu până la sfârșitul lunii, să avem un ministru. Este nevoie de cineva care să își asume împingerea reformelor. Numirile și demiterile trebuie semnate de președinte, iar în momentul în care Guvernul vine cu o propunere clară și există acord, procedura se poate finaliza foarte rapid. Se poate ajunge la o formulă de compromis – ministru și ministru delegat. Avem două legi diferite, două lumi diferite: preuniversitar și universitar. Un specialist dintr-o zonă nu poate acoperi eficient cealaltă”, a explicat Sorin Costreie, potrivit Observator News.
Educația, prinsă în jocuri politice
Întârzierea semnării demisiei și lipsa unei decizii clare privind conducerea Ministerului Educației riscă să afecteze grav funcționarea sistemului, într-un moment în care sunt necesare decizii rapide, asumate și coerente. Blocajul de la vârf pune presiune atât pe Guvern, cât și pe Președinție, în timp ce profesorii, elevii și mediul universitar așteaptă claritate și stabilitate.