Lumea muzicii populare românești a pierdut una dintre figurile sale emblematice: Nelu Boată, chitarist de referință și instrumentist de o rară finețe, s-a stins din viață luni, 12 ianuarie, la Craiova, cu puțin timp înainte de a împlini 83 de ani. Dispariția sa închide un capitol important din istoria muzicii tradiționale, lăsând în urmă o carieră de peste șase decenii, legată de ansambluri legendare și de nume uriașe ale scenei românești.
Reacții din lumea culturală
Vestea morții lui Nelu Boată a fost anunțată la începutul săptămânii și a stârnit reacții rapide din partea artiștilor, jurnaliștilor și instituțiilor culturale din Oltenia și din întreaga țară. Mulți au subliniat discreția, rigoarea profesională și autoritatea artistică cu care și-a construit parcursul.
Un mesaj care a sintetizat impactul său a fost publicat de jurnaliștii TVF Oltenia:
„Doliu în lumea muzicii din Oltenia. A încetat din viață unul dintre cei mai apreciați chitariști ai Olteniei, Nelu Boată. Un artist talentat, un om dedicat muzicii, care a lăsat în urmă acorduri ce vor rămâne vii în inimile celor care l-au cunoscut și l-au ascultat. Drum lin printre stele, maestre…”
Confirmată de familie și apropiați, vestea a fost urmată de un val de condoleanțe și de redistribuiri ale unor fragmente din spectacolele și colaborările sale de-a lungul anilor.
Mărturii ale artiștilor care i-au fost aproape
Cei care au împărțit scena cu Nelu Boată vorbesc despre exigența calmă și valoarea muzicală pe care o impunea firesc. Interpreta Rozica Petre a amintit anii în care a cântat alături de Boată și de maestrul Nicu Crețu la celebrul restaurant Minerva din Craiova, subliniind rolul decisiv al chitarei lui Boată în construcția sonoră:
„Dacă îl aveai pe Boată în spate, nu-ți mai trebuia țambal… Era unul dintre cei mai buni chitariști din țară. Chitariștii mari îi numărai pe degete.”
Rol pedagogic și artistic
Influența lui Nelu Boată a depășit scena. Maestrul coregraf Ionel Garoafă, șeful secției Ansamblului „Maria Tănase”, a vorbit despre stilul său pedagogic și despre liniștea cu care îi forma pe cei tineri:
„Te învăța că arta nu se face cu stres și nervi, ci cu pace și credință. A fost un pilon de bază al orchestrei și un reper moral.”
Ionel Garoafă a amintit și generația de aur din care Boată a făcut parte, alături de Dumitru Zamfira, Cicea și Pompilică, o generație care „a scris istorie” și care se stinge, rând pe rând.
Repere biografice și carieră
Nelu Boată s-a născut la Craiova, la 19 februarie 1943, și a învățat chitara în familie, sub îndrumarea unchiului său, Cicea. În 1961, a fost remarcat de marea Maria Tănase, care l-a invitat să o acompanieze într-un turneu și i-a sprijinit formarea artistică — un moment definitoriu pentru parcursul său.
Din 1963, a devenit instrumentist al Ansamblului „Nicolae Bălcescu” din Craiova (precursorul Ansamblului „Maria Tănase”), colaborând ulterior la proiecte discografice internaționale și la turnee care au dus folclorul românesc peste hotare. Din 1992, a fost angajat al Ansamblul Folcloric Maria Tănase, instituție unde activează și fiul său, Bebe Boată.
Ultimul drum
Trupul neînsuflețit al lui Nelu Boată a fost depus la capela Biserica Sfântul Ierarh Calinic Cernicarul și Izvorul Tămăduirii din Craiova, iar înmormântarea are loc miercuri, 14 ianuarie, la Cimitirul Sineasca.
Plecarea lui Nelu Boată lasă un gol greu de umplut. A fost nu doar un chitarist excepțional, ci și un păstrător al unei școli de interpretare, un mentor și un om al echilibrului. Moștenirea sa rămâne vie în înregistrări, în amintirile colegilor și în generațiile pe care le-a format.