Un plic ajunge miercuri dimineață pe biroul primarului Florin Birta. Nu vine de la un cetățean nemulțumit, nici de la un consilier local. Vine de la 126 de organizații din 30 de țări, unite printr-un singur mesaj: lăsați marșul să aibă loc.
Pentru al patrulea an la rând, Oradea trece printr-un scenariu care începe să pară scris din timp. Organizatorii cer aviz, propun trasee, așteaptă un răspuns. Și, an de an, primăria găsește un motiv pentru refuz.
De data asta, lucrurile s-ar putea schimba. Sau nu.
Asociația ARK Oradea, cea care organizează evenimentul de ani buni, a depus notificarea oficială încă din 25 iunie, “în primul moment legal posibil”. Nu au propus un traseu, ci peste 100 de variante. Ideea a fost simplă: să elimine din start orice pretext administrativ pe care municipalitatea l-ar putea invoca.
Problema e că, potrivit informațiilor apărute în spațiul public, Primăria Oradea s-ar pregăti să respingă absolut toate propunerile. Varianta discutată intern ar fi acceptarea unui simplu punct de adunare, la periferia orașului, în loc de un marș propriu-zis pe traseu.
Organizatorii spun clar: nu e același lucru.
“Propunerea unui simplu punct de întâlnire nu poate înlocui dreptul de a organiza un marș și nu reprezintă o alternativă reală la exercitarea libertății de întrunire”, se arată în scrisoarea trimisă autorităților.
Documentul, intitulat “Apel al societății civile pentru respectarea libertății de întrunire și protejarea Marșului Oradea Pride 2026”, nu e un simplu comunicat de solidaritate. Invocă direct Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul Uniunii Europene.
Nimeni nu s-a grăbit să dea un răspuns oficial.
Lista semnatarilor spune multe despre amploarea reacției. Din România, au semnat ACCEPT, MozaiQ LGBT, Centrul FILIA, ARAS, Centrul de Resurse Juridice, ActiveWatch, APADOR-CH, Expert Forum și Greenpeace România, alături de Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice. La nivel internațional, apelul e susținut de nume cu greutate în domeniul drepturilor civile: ILGA-Europe, European Pride Organisers Association, IGLYO, OII Europe, TGEU, Outright International, InterPride, Council for Global Equality și Hungarian Helsinki Committee.
S-au alăturat și organizatori ai unor marșuri Pride din Oslo, Barcelona, Torino, Zagreb, Tbilisi, Riga și Salonic. Lista rămâne deschisă până pe 25 iulie, chiar ziua în care marșul ar trebui să aibă loc.
Abia aici apare informația care schimbă tonul întregii dispute.
Semnatarii avertizează că repetarea refuzurilor an de an nu mai poate fi pusă pe seama unor “dificultăți administrative”. “După patru ani consecutivi în care Marșul Pride nu poate avea loc, nu mai poate fi vorba despre dificultăți administrative sau logistice. Faptul că se ajunge, an de an, la același rezultat indică existența unei practici care împiedică exercitarea efectivă a libertății de întrunire”, se arată în document.
Mai mult, organizațiile trag un semnal de alarmă privind imaginea României la nivel european. Documentul avertizează că Oradea riscă să devină, “după Budapesta, singurul oraș din Uniunea Europeană în care autoritățile blochează în mod repetat organizarea unui Marș Pride”.
E o comparație care nu trece neobservată la Bruxelles.
Scrisoarea face referire și la un aspect sensibil: în anii trecuți, evenimente religioase au primit aviz pentru spații și perioade solicitate inclusiv de organizatorii Pride. Semnatarii sunt fermi pe acest punct. “Respectarea libertății religioase nu poate justifica restrângerea dreptului altor persoane de a se întruni și de a se exprima pașnic. Într-o societate democratică, aceste drepturi coexistă și beneficiază de aceeași protecție”, susțin organizațiile.
Ce s-a întâmplat exact anul trecut arată de ce tensiunea a crescut atât de mult.
În 2025, Primăria Oradea a respins toate cele 11 trasee propuse de organizatori. Motivul oficial: șapte dintre trasee, printre care străzile Andrei Șaguna, Republicii și Dunării, treceau prin zone afectate de lucrări edilitare, iar celelalte patru se suprapuneau cu evenimente deja aprobate. În aceeași perioadă, zece adunări religioase, depuse toate în bloc pe 27 iunie, au primit aviz în doar câteva zile, pe 2 iulie.
Prima cerere a organizatorilor, depusă pe 25 iunie, a fost considerată “prematură” de municipalitate. Răspunsul a venit abia o săptămână mai târziu, pe 2 iulie. Primăria a susținut la vremea respectivă că decizia a fost “strict administrativă și legală”, aplicată egal tuturor solicitanților.
În ciuda refuzului, marșul a avut loc, dar nu așa cum era planificat.
Sute de participanți au ieșit pe străzile Oradiei, sub forma unui protest neautorizat. Jandarmii nu i-au lăsat să parcurgă traseul central propus, iar pe strada Aurel Lazăr au apărut tensiuni. La final, Jandarmeria Bihor a aplicat amenzi în valoare totală de 19.800 de lei.
Povestea nu s-a terminat acolo.
La finalul lui 2025, ACCEPT și ARK Oradea au anunțat că au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acuzând municipalitatea de “discriminare sistemică” și de crearea unui “tipar de excludere” a persoanelor LGBTIQ+ din spațiul public.
Cazul e încă pe rolul CEDO, în timp ce marșul din 2026 se decide zi de zi, între avize și tăceri.
Organizatorii nu cer nimic special. Cer aceleași reguli valabile pentru orice altă adunare publică din oraș.
Rămâne de văzut dacă, după patru refuzuri consecutive și un dosar deschis la Strasbourg, Primăria Oradea va alege să răspundă diferit anul acesta. Sau dacă istoria se va repeta, exact ca în ultimii patru ani.