Anca Pandrea și Eugen Cristea, mărturii tulburătoare despre semnele primite de la cei plecați dintre noi: „Parcă sunt lângă noi… ne veghează”
Timpul trece, dar durerea pierderii unui partener de viață rămâne adânc întipărită în suflet. Anca Pandrea și Eugen Cristea, două nume respectate ale scenei artistice românești, au vorbit cu sinceritate despre experiențele emoționante și inexplicabile prin care trec de când și-au pierdut jumătatea. Cu voci tremurânde, dar pline de convingere, cei doi artiști mărturisesc că simt prezența celor dragi în continuare, ca și cum aceștia nu ar fi plecat niciodată cu adevărat.
Anca Pandrea: „Iura mă veghează. Uneori, parcă îmi vorbește din tablou”
După moartea marelui actor Iurie Darie, viața Ancăi Pandrea a devenit o luptă continuă cu dorul. Deși au trecut ani de la despărțirea lor pământească, actrița afirmă că legătura lor nu s-a rupt, ba din contră, a căpătat o altă dimensiune – una greu de înțeles pentru cei care nu au trecut printr-o astfel de pierdere.
„Cred cu tărie că există ceva dincolo de ceea ce putem vedea. De multe ori simt în spatele meu o prezență difuză, ca un abur sau o ceață fină. Am convingerea că Iura și mama mă veghează din Ceruri. Atunci când greșesc, parcă simt că Iura mă mustră. Și știți ce e ciudat? Tabloul cu fotografia lui de pe perete… parcă prinde viață. Privirea i se schimbă, uneori chiar și expresia feței. Nu sunt singura care a observat asta. Mai mulți prieteni care mi-au trecut pragul au fost uimiți și mi-au spus același lucru. E ca și cum ar fi acolo, prezent, trăind alături de mine dincolo de moarte”, a mărturisit, cu emoție, actrița pentru Click.ro.
Durerea Ancăi Pandrea este una continuă, dar în același timp, prezența simbolică a lui Iurie Darie îi aduce un soi de alinare și forța de a merge mai departe, purtând cu ea iubirea și amintirea unui om care i-a fost suflet-pereche.
Eugen Cristea: „O simt aproape, o visez noapte de noapte. Mă ocrotește”
La rândul său, actorul Eugen Cristea trece printr-o perioadă de profundă reflecție și nostalgie, după ce și-a pierdut partenera de viață, actrița Cristina Deleanu. Cu sufletul încărcat de dor și cu o credință puternică în viața de dincolo, artistul povestește că simte constant prezența ei în casă.
„Cristina nu mai este fizic lângă mine, dar o simt mereu aproape. Am simțit-o de mai multe ori lângă patul meu, ca o energie protectoare. E un sentiment profund, ca o ocrotire tăcută. În casă, lumânările ard aproape tot timpul. Când plec în provincie, las o lumânare cu baterie, așezată spre Răsărit, ca un semn al credinței și al iubirii continue”, a povestit Eugen Cristea.
Actorul păstrează și acum fotografii mari cu soția sa, dar ceea ce îl uimește este că, asemenea Ancăi Pandrea, și el observă schimbări subtile în expresia chipului Cristinei din portrete.
„Am trei tablouri mari cu ea. Uneori am impresia că expresia i se schimbă. O visez aproape în fiecare seară. În vis, îmi zâmbește, e senină. Simt că e bine acolo unde e și că mă veghează. Îmi notez tot ce simt și tot ce visez într-un caiețel, e modul meu de a păstra vie legătura cu ea.”
Un dor care nu dispare, o iubire care transcende moartea
Poveștile Ancăi Pandrea și ale lui Eugen Cristea sunt dovada vie că iubirea adevărată nu se stinge odată cu trecerea în neființă. Chiar dacă despărțirea fizică este dureroasă, sufletul rămâne ancorat într-o legătură invizibilă, dar extrem de reală.
Fenomenele paranormale pe care cei doi le descriu nu sunt pentru toți ușor de acceptat sau de înțeles. Dar pentru cei care au iubit cu adevărat și au pierdut, ele pot fi o formă de mângâiere, o punte între două lumi.
Într-o lume în care pragmatismul deseori umbrește spiritualitatea, confesiunile celor doi actori ne reamintesc cât de profundă poate fi conexiunea dintre două suflete și cât de puternică este forța iubirii – chiar și dincolo de moarte.
