În România, pensia de handicap este un ajutor financiar esențial acordat persoanelor care, din motive medicale, nu mai pot desfășura activități profesionale normale sau au nevoie de sprijin permanent. În anul 2025, legislația a fost actualizată pentru a reflecta noile criterii medico-psihosociale stabilite de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, printr-un ordin comun care redefinește exact cine poate beneficia de acest tip de pensie și în ce condiții.
Cine poate primi pensie de handicap. Gradele de handicap
Conform legislației în vigoare, pot beneficia de pensie de handicap doar persoanele adulte care au fost încadrate oficial într-unul dintre cele trei grade de handicap, în funcție de severitatea bolii și de nivelul de autonomie:
• Handicap grav – destinat persoanelor care nu se pot îngriji singure și au nevoie permanent de o altă persoană;
• Handicap accentuat – acordat celor care pot desfășura doar activități minime, având limitări semnificative în viața de zi cu zi;
• Handicap mediu – pentru persoanele care sunt parțial autonome, dar care întâmpină dificultăți serioase la locul de muncă sau în viața socială.
Actualizarea legislației din 2025 aduce și un element important: anumite boli considerate ireversibile pot beneficia de certificat de handicap permanent, fără obligația de reevaluare periodică. Pentru alte afecțiuni, reevaluarea se face la 12 sau 24 de luni, în funcție de evoluția bolii.
Criteriile medicale pe baza cărora se stabilește gradul de handicap
Criteriile din ordinul comun includ evaluarea funcțiilor mentale, senzoriale, locomotorii, cardiovasculare, respiratorii, endocrine sau hematologice. Iată principalele categorii de afecțiuni recunoscute:
1. Afecțiuni ale funcțiilor mentale
Persoanele care suferă de dizabilități intelectuale profunde (QI sub 25), autism sever, sindrom Down sau tulburări psihotice majore pot primi certificat permanent. În special dacă dosarul medical arată o evoluție ireversibilă și stabilă de cel puțin cinci ani.
Pentru adulții de peste 75 de ani, legislația permite scutirea totală de reevaluare dacă afecțiunea este stabilă.
2. Deficiențe senzoriale – vedere și auz
Criteriile pentru acordarea handicapului grav includ:
- orbirea totală sau ireversibilă;
- surdocecitatea;
- surditatea bilaterală congenitală sau dobândită, ireversibilă.
Aceste cazuri sunt evaluate pe baza unor rapoarte oftalmologice și ORL care confirmă pierderea definitivă a funcțiilor.
3. Afecțiuni cardiovasculare, respiratorii și hematologice
Sunt eligibile pentru pensie de handicap:
- insuficiența cardiacă severă (clasa III–IV NYHA);
- pacienți cu transplant cardiac sau pulmonar (după 2 ani de la intervenție);
- boli hematologice cronice rezistente la tratament;
- insuficiență respiratorie cronică, inclusiv pacienții dependenți de oxigen.
4. Tulburări metabolice și endocrine
Printre bolile care pot duce la handicap accentuat sau grav se numără:
- diabetul zaharat sever, insulino-dependent, cu complicații;
- ciroza hepatică decompensată;
- cancerul în stadiu terminal;
- afecțiuni tiroidiene grave (mixedem, neoplazii tiroidiene).
5. Afecțiuni neuro-musculo-scheletice
Persoanele care suferă de:
- paralizii sau amputări,
- distrofii musculare,
- scleroză multiplă în stadii avansate,
- scleroză laterală amiotrofică (SLA),
- boli neurodegenerative progresive,
pot primi certificat permanent în funcție de gradul de autonomie pierdut.
6. Alte boli incluse pe listă
Se acordă pensie de handicap și pentru:
- neoplazii maligne avansate,
- insuficiență renală cronică (dializă / transplant renal),
- boli autoimune severe (lupus, artrită reumatoidă, sclerodermie).
Durata certificatului: permanent, 24 luni sau 12 luni
- Permanent: pentru afecțiuni ireversibile și stabile;
- 24 luni: pentru afecțiuni cu evoluție lent progresivă;
- 12 luni: pentru boli cu posibilitate de ameliorare.
Pensie de handicap 2025 – un sprijin foarte important
Actualizarea criteriilor în 2025 are rolul de a simplifica accesul persoanelor cu boli grave la pensia de handicap, dar și de a evita reevaluările inutile în cazurile medicale fără șanse de recuperare. Măsura este menită să ofere stabilitate financiară pacienților și familiilor acestora, într-o perioadă în care costurile tratamentelor și ale îngrijirii sunt în continuă creștere.