Avea 20 de ani si o seara buna la un festival. A doua zi, nu mai auzea nimic pe partea stanga. Medicii i-au spus ca a fost la un pas sa ramana surd de-a binelea.
Povestea lui nu e una izolata. In cabinetele de ORL din Romania si din toata Europa apar tot mai des pacienti tineri, cu simptome pe care, in urma cu zece ani, medicii le vedeau aproape exclusiv la persoane trecute de 50 de ani. Ceva s-a schimbat radical in ultimul deceniu. Iar raspunsul are legatura cu un obiect pe care aproape toata lumea il are in buzunar sau in ureche chiar acum.
Un vartej de cazuri tot mai jos in varsta
Daniela Ionescu, medic primar ORL, a observat aceasta schimbare direct la cabinet. Categoria de varsta cea mai afectata de probleme auditive nu mai este cea de dupa 50 de ani, ci intervalul 18-30 de ani, cu un varf clar intre 20 si 25 de ani.
“Daca acum 10-15 ani vedeam rar pacienti sub 30 de ani cu afectare auditiva legata de zgomot, astazi intalnim frecvent tineri de 20-28 de ani care vin pentru tiuit in urechi, senzatia ca aud mai greu in restaurante sau dificultati de intelegere a conversatiilor in medii aglomerate”, spune medicul.
Nu toate cazurile se instaleaza treptat. Exista si situatii in care auzul se prabuseste dupa un singur eveniment. Doctorul povesteste despre tineri de doar 20 de ani ajunsi la spital cu pierdere brusca a auzului la ambele urechi, dupa o seara petrecuta prea aproape de boxe la un concert.
Prezentarea rapida la medic a facut diferenta. In cazul respectiv, pacientul a recuperat peste 90% din auz. “Daca consultul ar fi fost amanat cu cateva saptamani, afectarea ar fi putut deveni permanenta”, adauga Daniela Ionescu.
Semnele pe care aproape toata lumea le ignora
Intre 15 si 20 din 100 de tineri raporteaza simptome asociate expunerii la zgomot. De cele mai multe ori, senzatiile dispar dupa cateva ore sau zile si sunt trecute cu vederea. Problema e ca fiecare episod de acest fel inseamna ca urechea a fost deja suprasolicitata.
Semnele pe care medicii recomanda sa nu le ignori sunt tiuitul sau fasaitul in urechi dupa expunere la zgomot, senzatia de ureche infundata, dificultatea de a intelege conversatiile in locuri galagioase, nevoia de a creste constant volumul telefonului sau al televizorului si repetarea frecventa a intrebarii “Poftim?”.
Aceste episoade nu sunt intamplatoare. Expunerile repetate distrug definitiv celulele senzoriale ale urechii interne. Iar acestea, o data pierdute, nu se mai regenereaza niciodata.
Adevaratul dusman nu e concertul, e rutina zilnica
Aici vine partea pe care majoritatea oamenilor nu o vede venind. Medicii sunt de acord: cel mai mare pericol pentru auz nu este o singura seara de festival, ci obiceiul banal de a asculta muzica in casti, zi de zi, ani la rand, la volum ridicat.
Aproximativ 24% dintre tineri folosesc castile la niveluri considerate deja periculoase pentru auz. Durata medie de utilizare zilnica este de circa doua ore, insa poate ajunge si la cinci ore pe zi, mai spun specialistii.
Telefoanele si castile moderne pot atinge 100-105 decibeli la volum maxim. La aceste valori, primele leziuni pot aparea in doar 15 minute de ascultare continua. Prin comparatie, limita considerata sigura este de aproximativ 85 de decibeli, timp de opt ore.
Fiecare crestere cu doar trei decibeli reduce la jumatate durata de expunere considerata sigura. Practic, cateva trepte de volum in plus pot transforma o ora de ascultare relaxata intr-un risc real pentru celulele auditive.
Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca expunerea sonora sa nu depaseasca 40 de ore pe saptamana, la maximum 80 de decibeli pentru adulti si 75 de decibeli pentru copii. Cercetatori americani citati la o conferinta a Acoustical Society of America au adus insa un avertisment si mai dur: chiar si 85 de decibeli, considerati de multi un prag “sigur”, nu reprezinta o expunere lipsita de risc pentru nimeni, mai ales pentru copii si tineri.
La nivel global, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca peste un miliard de tineri cu varste intre 12 si 35 de ani risca sa isi piarda auzul din cauza expunerii repetate la zgomot puternic, in mare parte prin casti si evenimente muzicale fara protectie.
De ce castile introduse in ureche sunt mai riscante
Nu toate castile au acelasi impact. Cele introduse direct in canalul auditiv produc mai multi decibeli decat modelele care acopera intreaga ureche si cresc, in plus, riscul de infectii la nivelul urechii externe si medii.
Riscul pentru sanatatea auditiva este cel mai ridicat la persoanele care folosesc casti intraauriculare mai mult de o ora pe zi, la un volum de peste 50%, timp de cinci ani consecutivi, arata cercetari prezentate la conferinte de specialitate din domeniul acusticii medicale.
In Statele Unite, Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor raportau inca din 2017 ca aproape 25% dintre adultii cu varste intre 20 si 69 de ani sufera deja de pierdere de auz indusa de zgomot. Un specialist ORL de la Spitalul Monza a atras atentia si asupra altor afectiuni legate de folosirea excesiva a castilor, precum otitele provocate de bacteriile care se acumuleaza pe dispozitive, acufenele si dificultatile de concentrare.
Ce poti face, concret, ca sa nu ajungi acolo
Vestea buna e ca hipoacuzia provocata de zgomot este una dintre putinele afectiuni care pot fi prevenite aproape complet. Medicii recomanda cateva reguli simple, dar respectate consecvent:
- aplicarea regulii 60/60: maximum 60% din volumul dispozitivului, timp de cel mult 60 de minute consecutive, urmate de o pauza;
- alegerea castilor care acopera intreaga ureche, in locul celor introduse in canalul auditiv;
- folosirea castilor cu anulare activa a zgomotului, care permit ascultarea la volume mai mici in medii galagioase;
- pastrarea distantei fata de boxe la concerte si folosirea dopurilor de urechi cu filtru acustic la evenimente muzicale;
- respectarea perioadelor de liniste dupa expunerea la zgomot intens si evitarea cresterii volumului in transportul public sau pe strada.
Multi telefoane si aplicatii moderne au deja functii de monitorizare a expunerii sonore, care avertizeaza automat cand volumul devine periculos. Activarea lor costa doar cateva secunde.
Deteriorarea urechii interne nu se vindeca niciodata. Iar pana sa devina ireversibila, ea nu doare, nu se vede si, de cele mai multe ori, nu se anunta. Doar continua, an dupa an, ora dupa ora, cat timp cineva mai apasa butonul de volum.