La final de an, mulți angajați constată că au rămas cu zile de concediu de odihnă neefectuate, iar discuția cu angajatorul devine adesea tensionată. Replica des întâlnită – „nu se mai poate, s-a închis anul” – nu are însă acoperire legală. Concediul anual plătit este un drept garantat de Codul muncii și de legislația europeană, iar zilele rămase nu dispar automat doar pentru că s-a schimbat anul calendaristic.
Problemele apar mai ales în situații precum concediul medical, concediul de maternitate sau concediul de creștere a copilului (CCC), perioade în care contractul de muncă este suspendat. Tocmai aceste cazuri generează așa-numitele „restanțe” pe care unii angajatori încearcă să le evite, deși, din punct de vedere legal, ele reprezintă în continuare o obligație față de salariat.
Se pierde concediul neefectuat sau se reportează?
Regula de bază, prevăzută în Codul muncii – Legea nr. 53/2003, art. 146, este clară: concediul de odihnă se efectuează anual. Dacă, din motive justificate, acesta nu a putut fi efectuat la timp, angajatorul este obligat să-l acorde într-un termen de 18 luni, calculat de la începutul anului următor celui în care s-a născut dreptul.
Asta înseamnă că zilele de concediu rămase din 2025 nu se anulează la 1 ianuarie 2026, ci pot fi recuperate în această perioadă de 18 luni. Important de știut: angajatorul nu poate refuza pur și simplu acordarea concediului și nici nu poate invoca „expirarea” dreptului dacă nu a respectat procedura legală.
În practică, pentru ca un angajator să poată susține pierderea concediului, trebuie să demonstreze că:
- te-a informat în mod clar despre dreptul tău,
- te-a invitat efectiv să îți iei concediul,
- ți-a explicat riscul de a-l pierde.
Dacă firma te-a ținut constant la muncă și apoi susține că „ai întârziat”, poziția ei devine fragilă din punct de vedere juridic.
Ce se întâmplă dacă intri în concediu de creștere a copilului
În cazul concediului de creștere a copilului, contractul individual de muncă este suspendat (art. 51 alin. 1 lit. a din Codul muncii). Pe durata suspendării, nu poți fi obligat să „consumi” concediul de odihnă și nici nu îl poți efectua.
Mai mult, termenul de 18 luni se suspendă și el pe perioada CCC, ceea ce înseamnă că nu curge „împotriva ta”. Zilele de concediu restante din 2025 sau chiar din anii anteriori rămân valabile și vor putea fi solicitate după revenirea la muncă. Angajatorul este obligat să le acorde în natură, adică sub formă de zile libere plătite.
Poți primi bani în locul zilelor de concediu?
Regula este strictă: concediul de odihnă nu se plătește în bani cât timp contractul este activ. Codul muncii permite compensarea în bani doar într-o singură situație – la încetarea contractului individual de muncă (demisie, acordul părților, concediere etc.).
În acel moment, angajatorul trebuie să calculeze toate zilele de concediu neefectuate și să le plătească. Dacă rămâi în firmă sau revii din CCC, nu poți cere bani, ci doar zile libere plătite. Tocmai de aceea, „restanțele” sunt incomode pentru angajatori: ele înseamnă timp liber care trebuie acordat și planificat.
Ce e bine să faci pentru a-ți proteja drepturile
Primul pas este să soliciți în scris situația exactă a zilelor de concediu rămase și o planificare clară pentru efectuarea lor. Dacă ești în CCC sau urmează să intri, menționează explicit că termenul de acordare se decalează și că vei cere concediul la revenire.
Dacă angajatorul refuză sau amână constant, cere explicații tot în scris și păstrează documentele. Concediul anual plătit nu este un beneficiu opțional, ci un drept fundamental al salariatului. Refuzul nejustificat sau tergiversarea pot deveni probleme serioase pentru firmă în cazul unui control ITM sau al unui litigiu de muncă.