Preluarea interimatului la Ministerul Educației de către premierul Ilie Bolojan, după oficializarea demisiei lui Daniel David, redeschide una dintre cele mai sensibile dezbateri din sistem: despărțirea Educației în două ministere distincte.
Tot mai multe voci din educație – lideri sindicali, experți și consilieri guvernamentali – susțin că actuala structură este prea stufoasă și greu de gestionat de o singură persoană, mai ales în contextul reformelor aflate în derulare și al blocajelor administrative tot mai evidente.
Două sisteme, două legi, un singur minister – o formulă considerată depășită
Susținătorii reorganizării arată că învățământul preuniversitar și învățământul universitar și cercetarea funcționează deja pe legi diferite, cu problematici, obiective și ritmuri complet distincte. Din acest motiv, ideea existenței a două ministere separate – sau a unui ministru și a unui ministru delegat – capătă tot mai mult teren.
Într-un interviu acordat publicației Libertatea, Marius Nistor, liderul Federației Sindicale „Spiru Haret”, a declarat că împărțirea ministerului ar putea fi singura soluție reală pentru depășirea actualului blocaj.
Acesta a subliniat că învățământul preuniversitar, cu sute de mii de angajați, are nevoie de o conducere dedicată, capabilă să înțeleagă problemele din teritoriu și să relaționeze constant cu sistemul.
Demisia lui Daniel David și vidul de decizie
Daniel David și-a depus demisia pe 22 decembrie, anunțând public că așteaptă numirea unui succesor. Până la acel moment, atribuțiile sale au fost acoperite parțial de secretarii de stat, o soluție temporară care nu poate susține decizii strategice majore.
Situația a fost confirmată și de Guvern, prin purtătoarea de cuvânt Ioana Dogioiu, care a precizat că ministrul își exercita încă atribuțiile până la oficializarea demisiei.
Aceasta a devenit efectivă marți, 13 decembrie, moment în care premierul Ilie Bolojan a anunțat că preia interimatul la Ministerul Educației.
Ministerul, în „regim de avarie”
Reprezentanții Ministerului Educației au recunoscut că instituția funcționează în prezent în regim de avarie, fiind gestionate doar activitățile curente și proiectele deja începute.
Potrivit acestora, din punct de vedere tehnic, ministerul poate funcționa fără un ministru titular cel mult două luni, după care riscul de blocaj administrativ devine real.
Modele europene invocate: Franța, Polonia, Suedia, Spania
Ideea separării este susținută și de Sorin Costreie, consilier pe Educație al primarului general Nicușor Dan. Acesta a invocat exemplele mai multor state europene care funcționează cu ministere distincte pentru educație, universități și cercetare.
În opinia sa, învățământul universitar și cercetarea ar trebui să rămână împreună, într-un portofoliu comun, capabil să genereze politici coerente și să stimuleze performanța academică.
Cine ar putea prelua Educația
În paralel, în spațiul public au apărut numele unor potențiali succesori la conducerea Educației, printre care rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, și Luciana Antoci, consilier pe Educație al premierului.
Marilen Pirtea a confirmat că a primit propunerea, însă a cerut timp de reflecție, subliniind că bugetul Educației va fi decisiv pentru orice reformă reală. Fără finanțare adecvată, a avertizat acesta, măsurile riscă să fie percepute ca simple constrângeri, nu ca investiții.
O decizie cu impact major
Interimatul asumat de Ilie Bolojan și discuțiile tot mai intense despre reorganizarea Ministerului Educației anunță o perioadă de decizii-cheie pentru sistemul educațional românesc. Fie că va fi vorba despre numirea rapidă a unui ministru sau despre o reformă structurală profundă, miza este una uriașă: funcționarea unui domeniu care influențează direct viitorul a milioane de elevi, studenți și profesori.