Ion Iliescu a murit pe 5 august 2025: sfârșitul unei epoci în istoria României postcomuniste
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, s-a stins din viață marți, 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani, conform unor surse citate de Mediafax. Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” urmează să emită un anunț oficial în scurt timp.
Potrivit medicilor, starea sa s-a agravat semnificativ în dimineața zilei de sâmbătă, când au apărut disfuncții multiple de organe, însoțite de insuficiență respiratorie severă și o capacitate ventilatorie extrem de redusă. Iliescu fusese internat de urgență pe 10 iunie la secția de terapie intensivă a Spitalului SRI din Balotești, cu probleme cardio-respiratorii acute.
Ion Iliescu: viața unui lider marcat de tranziție și controverse
Ion Iliescu a fost una dintre cele mai importante și polarizante figuri ale României postdecembriste. Crescut de o mătușă în Oltenița, a urmat liceele „Spiru Haret”, „Sfântul Sava” și „Industrial-Polizu” din București, iar în 1950 s-a înscris la Politehnica din București. Sprijinit de lidera comunistă Ana Pauker, a primit o bursă pentru a-și continua studiile la Institutul Energetic din Moscova, unde a fost coleg cu viitorii lideri sovietici. În 1951 s-a căsătorit cu Nina Șerbănescu, cercetătoare în chimia metalelor.
După întoarcerea în țară, a activat ca inginer proiectant și s-a implicat în structurile studențești, fiind unul dintre fondatorii Uniunii Asociațiilor Studenților din România. A urcat rapid în ierarhia Partidului Comunist Român, devenind în anii ’60–’70 ministru al Tineretului și prim-secretar al UTC. A ocupat funcții de conducere la nivel județean în Timiș și Iași, iar în 1979 a fost numit membru permanent al Consiliului de Stat.
În 1984, cariera sa politică părea să se fi încheiat după ce a fost înlăturat din funcții și acuzat de „deviere intelectualistă”. A fost numit președinte al Consiliului Național al Apelor și director al Editurii Tehnice, iar în paralel a condus Federația Română de Caiac-Canoe.

Revoluția din 1989 și ascensiunea în fruntea statului
Ion Iliescu a revenit în prim-plan în decembrie 1989, odată cu prăbușirea regimului Ceaușescu. În seara de 22 decembrie, a apărut la televiziunea națională anunțând formarea Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), noua structură provizorie de guvernare.
Pe 27 decembrie a fost desemnat președinte al CFSN, iar în mai 1990 a fost ales, cu o majoritate covârșitoare, primul președinte al României postcomuniste. Mandatul său a fost marcat de tensiuni sociale și politice, de tranziția anevoioasă către economia de piață și de evenimente controversate, precum mineriadele din 1990 și 1991, pentru care a fost ulterior anchetat.
După încheierea primului său mandat în 1996, a urmat o pauză de patru ani din funcțiile publice de vârf, însă în anul 2000 a fost reales președinte, într-un context politic tensionat și polarizat. În timpul acestui al treilea mandat, România a înregistrat progrese semnificative în direcția integrării euro-atlantice, aderând la NATO și deschizând calea către Uniunea Europeană.
Un bilanț istoric între lumină și umbră
După încheierea mandatului său în 2004, Ion Iliescu s-a retras treptat din viața politică activă, rămânând totuși o voce influentă în cadrul Partidului Social Democrat și un comentator ocazional al scenei politice românești.
De-a lungul anilor, a fost adesea criticat pentru lipsa unei poziționări ferme împotriva comunismului și pentru refuzul de a-și asuma responsabilitatea în legătură cu violențele post-revoluționare, în special cele din Piața Universității. Dosarul Mineriadei, redeschis după 2017, l-a adus din nou în atenția opiniei publice și a justiției.
Cu toate acestea, rămâne o figură definitorie a perioadei de tranziție. A fost un om politic care a știut să exploateze momentele de cotitură istorică și care a condus România printr-o perioadă extrem de dificilă, în care țara și-a regăsit drumul spre democrație, dar a rămas divizată între trecut și viitor.
Moștenirea lui Ion Iliescu
Ion Iliescu va rămâne în istoria României ca un personaj complex: pentru unii, salvatorul unei țări aflate în haos; pentru alții, simbolul perpetuării structurilor vechi sub masca democrației. A fost omul care a marcat începutul unei epoci și care, chiar și după retragerea din prim-plan, a continuat să influențeze discursul politic și ideologic.
În ciuda controverselor, este incontestabil faptul că Ion Iliescu a fost una dintre cele mai importante și longevive personalități ale scenei politice românești de după 1989. Viața sa reflectă, în multe privințe, însăși lupta României de a-și regăsi identitatea între comunism și democrație, între trecut și modernitate.
