În fiecare vară, când merele văratice atârnă greu în crengi și grădinile miros a fruct copt, milioane de români se abțin. Nu din lipsă de poftă. Ci din respect pentru o regulă veche, transmisă din bunici în părinți, care nu se discută. Motivul are un nume: Sfântul Ilie.
Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai temuți și respectați sfinți din calendarul ortodox. Este singurul care apare cu cruce roșie în calendar, semn al importanței sale în tradiția populară.
Dar nu doar slujba de la biserică face din această zi una aparte. Există un obicei mult mai vechi, păstrat cu sfințenie în satele românești, care leagă acest sfânt de un fruct anume.
Mărul, pomul lui Sfântul Ilie
În popor, mărul este considerat pomul Sfântului Ilie. Nu întâmplător. Credincioșii evită să guste din merele văratice, cunoscute și sub numele de “sântiliești”, până în ziua praznicului.
Explicația merge mai departe de simplă superstiție. Se spune că, dacă cineva mușcă dintr-un măr înainte de 20 iulie, riscă să atragă furtuni violente asupra zonei în care locuiește.
Tunete, fulgere, grindină. Consecințele descrise de tradiție sunt dintre cele mai dure.
Există și o interdicție mai puțin cunoscută, dar strict respectată în anumite zone: oamenii evită să scuture merele din pom sau să le bată unele de altele, tot din teama de a nu declanșa furtuni cu grindină mare.
Ce se duce la biserică pe 20 iulie
În dimineața praznicului, credincioșii duc la biserică mere, colaci și miere. Preotul le sfințește în timpul slujbei, iar după aceea sunt împărțite atât în familie, cât și celor care nu au posibilitatea să își pună o masă îndestulată.
Apicultorii au propriul ritual. Ei recoltează mierea îmbrăcați de sărbătoare, ajutați de un copil, în timp ce femeile nu au voie să intre în stupină în această zi. Abia după terminarea recoltei se gustă mierea proaspătă, uneori alături de o dulceață tradițională, țuica îndulcită.
Tradiția spune că cei care consumă mere sfințite pe 20 iulie vor fi sănătoși tot restul anului. Nu e o promisiune mică pentru un simplu fruct.
Dar dincolo de superstiții, mărul are și o valoare reală, susținută de nutriționiști. Este unul dintre primele alimente introduse în alimentația copiilor, se digeră ușor, iar nutrienții din el sunt asimilați aproape complet de organism.
Conține minerale, vitamine și antioxidanți importanți. Vitamina C se găsește mai ales în coajă, motiv pentru care specialiștii recomandă consumul fructului întreg, nu decojit.
Detaliul care schimbă totul: pomana pentru cei dragi
Există o parte a tradiției rareori menționată, dar cu o greutate emoțională aparte. Părinții care și-au pierdut un copil nu au voie să mănânce mere până în ziua Sfântului Ilie.
Trebuie, mai întâi, să le dea de pomană. Abia apoi pot gusta și ei din roadă.
“Sufletele copiilor se odihnesc doar așa”, spun bătrânii care au păstrat obiceiul intact peste generații.
În unele sate, femeile chemau copii din vecini sub un măr, îl scuturau bine, iar fructele căzute erau date de pomană tot pentru sufletele celor plecați dintre cei mici.
Cei care încalcă tradiția nu scapă nepedepsiți, spun credincioșii. Se crede că vor culege mere pe lumea cealaltă o eternitate, dar de fiecare dată când vor vrea să muște din ele, fructele se vor face nevăzute.
În schimb, cei care respectă postul până pe 20 iulie ar avea parte de “mere din aur” pe lumea cealaltă, adică daruri neașteptate de la Dumnezeu.
Busuiocul și celelalte obiceiuri ale zilei
Pe 20 iulie, oamenii nu munceau în gospodărie, din respect pentru sfânt. Se credea că Sfântul Ilie ar putea trimite grindină și fulgere asupra celor care nu țin sărbătoarea.
Busuiocul cules dimineața în această zi este considerat purtător de puteri tămăduitoare. Femeile îl duc la biserică pentru sfințire, apoi îl folosesc peste an în leacuri sau îl pun la icoane, pentru protecția casei.
Există și o superstiție legată de ploaia specifică acestei perioade. Dacă cineva este surprins de furtună pe 20 iulie, tradiția spune să nu se adăpostească sub un carpen, considerat un loc unde se ascund duhurile rele alungate de Sfântul Ilie.
Scăldatul în ape curgătoare este de asemenea evitat în această zi, spun bătrânii, din cauza riscurilor pe care le atribuie mâniei prorocului.
20 iulie mai are o semnificație aparte pentru ciobani. Este considerat miezul verii pastorale, momentul în care aceștia coboară pentru prima dată în sate, după ce au urcat cu turmele la stână. Cei tineri le aduceau iubitelor furci de tors, lucrate cu migală în timpul liber de la munte.
Numele care se sărbătoresc în această zi sunt numeroase: Ilie, Iliuță, Lică, Eliade, Ilieș, Iliuș, Ile, Ilea, Iliescu, Ilașcu, Iloaie, Ilioaie, Ilinca, Eliana, Ilia, Lia și Liana.
Anul acesta, când 20 iulie cade la câteva zile după miezul verii, mulți români vor aștepta din nou momentul sfințirii înainte să guste primul măr copt din grădină. Poate nu din frică de furtuni. Ci pentru că unele obiceiuri, indiferent cât timp trece, rămân mai puternice decât explicațiile.