Piftia este unul dintre preparatele-emblemă ale mesei de Crăciun, însă, în ciuda listei scurte de ingrediente, este un fel de mâncare care nu iartă greșelile. Detalii aparent minore pot face diferența dintre o piftie limpede, aromată și una tulbure, fadă sau cu gust amar. Cel mai sensibil ingredient rămâne usturoiul, iar momentul în care este adăugat este esențial.
Când trebuie pus usturoiul la piftie
Greșeala care poate compromite gustul
Deși multe gospodine cred că usturoiul poate fi pus în orice etapă a fierberii, bucătarii cu experiență respectă o regulă clară din rețeta tradițională. Usturoiul nu se fierbe niciodată împreună cu carnea. Dacă este adăugat prea devreme și apucă să clocotească, acesta își pierde aroma specifică, devine iute sau amar și poate altera gustul întregii piftii.
Regula de aur pentru usturoi
Momentul corect este după ce carnea a fiert complet, iar zeama a fost strecurată și degresată. Ideal este ca focul să fie deja stins, iar lichidul să fie încă fierbinte, dar fără să mai fiarbă. Atunci usturoiul zdrobit sau pisat se adaugă în zeamă și se lasă la infuzat câteva minute, exact cât să își elibereze aroma, fără să se oxideze sau să devină amar.
După această infuzare, zeama se poate strecura din nou pentru a obține o piftie limpede, apoi se toarnă peste carnea așezată în farfurii sau tăvi.
Greșeli frecvente care strică piftia
Una dintre cele mai întâlnite erori este folosirea usturoiului crud direct în forme, fără infuzare. În acest caz, aroma nu se distribuie uniform, iar gustul poate deveni agresiv sau neplăcut. O altă greșeală este exagerarea cantității: prea mult usturoi va acoperi gustul cărnii, iar prea puțin va face preparatul fad și lipsit de personalitate.
Rețeta clasică de piftie
Ingrediente:
- 1/2 kg carne macră
- 1/2 cap de porc
- 4 picioare de porc
- 1 ceapă
- 1 foaie de dafin
- boabe de piper
- sare, după gust
- aproximativ 10 căței de usturoi pisați
- lămâie (opțional)
Mod de preparare:
Carnea și ceapa se spală bine. Ceapa se taie în două, iar carnea se pune la fiert în apă rece, care trebuie să depășească nivelul cărnii cu aproximativ o palmă. Fierberea se face la foc mic. Spuma formată la suprafață se îndepărtează constant.
După ce spuma nu mai apare, se adaugă sarea, boabele de piper și foaia de dafin. Se lasă să fiarbă încet până când carnea se desprinde ușor de pe oase, iar zeama scade și capătă consistență.
Se strecoară zeama, iar carnea se taie bucăți și se așază în farfurii. Usturoiul pisat se adaugă în zeama încă fierbinte, se amestecă bine și se lasă câteva minute pentru infuzare. Se degresează, se strecoară din nou și se toarnă peste carne, astfel încât lichidul să depășească nivelul cărnii cu două degete.
Piftia se lasă la rece până se întărește complet. Se servește, de regulă, a doua zi, alături de mămăliguță și, pentru cine preferă, cu câteva picături de lămâie.
Respectarea acestui mic detaliu – momentul adăugării usturoiului – este secretul unei piftii reușite, aromate și clare, exact așa cum cere tradiția de Crăciun.