Deși astăzi este una dintre cele mai apreciate și respectate artiste din România, parcursul lui Nico până la succes nu a fost deloc unul ușor. În spatele aplauzelor, luminilor de scenă și performanțelor remarcabile se află o copilărie plină de griji, lipsuri și responsabilități asumate mult prea devreme.
O copilărie plină de neajunsuri, dar și de lecții de viață
Artista își amintește cu sinceritate perioada copilăriei, marcată de roluri importante într-o familie numeroasă. Fiind cea mai mare dintre cei patru frați, Nico a trebuit să deprindă rapid maturitatea, într-un context în care posibilitățile materiale erau limitate, iar fiecare zi venea cu provocările ei.
„Am fost un copil cu responsabilități, fiind cea mai mare dintre cei patru frați. Am fost întotdeauna lângă ei și, cum se întâmpla în toate familiile din perioada respectivă, ne creșteam unii pe ceilalți. Însă, în casa noastră era armonie. Tatăl meu era singurul care lucra pentru a ne întreține pe noi și pe mama noastră și am avut mereu strictul necesar. Cred că acestea sunt cele mai de preț amintiri din perioada respectivă”, a mărturisit artista.
Deși lipsurile erau evidente, Nico spune că acestea nu au reușit să o marcheze negativ, ci dimpotrivă: i-au format caracterul. „Pot să spun că nu a fost ușor, dar nu știu dacă lipsurile materiale m-au marcat sau nu. Pot să spun doar că sunt foarte generoasă, atât cu cei din familia mea, cu prietenii, colegii, cât și cu cei pe care îi cunosc. Îmi place să ofer și mă bucur că nu m-am schimbat din acest punct de vedere, odată cu celebritatea.”
Greutățile nu au împiedicat-o să viseze
În ciuda provocărilor, Nico nu și-a reprimat niciodată pasiunea pentru muzică. Părinții au susținut-o cât au putut, însă perioada comunistă nu oferea prea multe oportunități artistice, mai ales pentru o familie cu patru copii.
„În perioada comunistă, mai ales într-o familie cu patru copii, era destul de complicat să ai susținerea financiară a familiei pentru activitățile artistice. Ei știau că îmi plăcea să cânt, însă posibilitățile materiale erau limitate și, în afară de câteva festivaluri naționale, nu prea aveai opțiuni. Vecinii din blocul în care am copilărit își amintesc că ieșeam în stația de autobuz și le cântam. Mă amuză și acum aceste povești”, a declarat pentru VIVA.
Drumul ei a fost însă unul al tenacității, al ambiției și al muncii constante. Fiecare dificultate, fiecare moment de nesiguranță a transformat-o într-un om mai puternic și mai înțelept.
Recunoștință pentru tot ce i-a oferit viața
Întrebată dacă ar schimba ceva din tot ceea ce a trăit, artista răspunde cu sinceritate: „Nu aș schimba nimic. Cred foarte mult în destin. Consider că fiecare avem un parcurs de la care nu ne putem abate. Sunt mulțumită de tot ce am realizat și sunt recunoscătoare pentru tot ce am primit.”
Amintirile grele ale copilăriei, dar și bucuriile mici, solidaritatea dintre frați și sacrificiile părinților au devenit fundamentul pe care Nico și-a construit nu doar cariera, ci și personalitatea. Astăzi, artista privește înapoi cu emoție și în față cu încredere, păstrând aceleași valori care au ajutat-o să ajungă acolo unde este.