Boala care îi face pe ceilalți oameni alergici la tine – misterul medical care sfidează logica științei
A fi alergic la ceva din jur este o experiență neplăcută, dar a fi cauza alergiei tuturor celor din jur pare de-a dreptul un coșmar. Totuși, pentru un număr mic de oameni din lume, acest scenariu este real. Fenomenul poartă numele de „People Allergic To Me” (PATM) – tradus literal, „Oamenii alergici la mine” – și, potrivit specialiștilor care încep abia acum să îl studieze, ar putea fi una dintre cele mai bizare și tulburătoare afecțiuni medicale cunoscute.
„Eu sunt alergenul” – o realitate greu de imaginat
Pentru cei care trăiesc cu acest sindrom, fiecare ieșire în public devine o sursă de anxietate. O simplă prezență într-un spațiu închis îi poate face pe cei din jur să strănute, să tușească, să-și frece ochii sau să se îndepărteze, fără nicio explicație aparentă.
O tânără de 23 de ani care suferă de această afecțiune a declarat pentru Sky News în 2024:
„Nu sunt eu cea alergică la lume. Lumea e alergică la mine. Eu sunt alergenul.”
Afirmația ei a stârnit curiozitate și scepticism deopotrivă, dar și un val de compasiune pentru oamenii care se confruntă cu această problemă invizibilă.
Primele mărturii – de pe forumuri, nu din spitale
Primele semnalări ale sindromului PATM nu au apărut în publicații medicale, ci pe forumuri online, încă din 2007, unde persoane din întreaga lume descriau simptome similare: cei din jur începeau să tușească, să-și sufle nasul sau să se scarpine imediat ce intrau în contact cu ele, fără ca ele însele să prezinte vreun miros neobișnuit sau vreo afecțiune respiratorie.
Multă vreme, aceste cazuri au fost privite de medici ca tulburări psihosomatice, asociate cu anxietatea sau hipersensibilitatea socială. Abia în 2017, cercetătoarea independentă Irene Gabashvili a introdus termenul „PATM” într-un studiu preliminar care investiga o altă boală rară, trimetilaminuria (TMAU) – cunoscută și ca „sindromul mirosului de pește”. Gabashvili a remarcat similitudini între cele două condiții și a sugerat că microbiomul intestinal ar putea juca un rol esențial în ambele.
Ipoteza științifică: un dezechilibru chimic al organismului
În ultimii ani, fenomenul PATM a atras atenția cercetătorilor din Japonia și Statele Unite. Studiile publicate în 2023 de echipe de la Universitatea Medicală și Dentară din Tokyo și de la Universitatea Tokai au început să analizeze compușii organici volatili (VOC) eliminați prin piele – gaze invizibile, rezultate din procesele metabolice normale ale corpului uman.
În mod natural, fiecare persoană emană mici cantități de etanol, acetonă, metanol sau izopren, însă la pacienții cu PATM, oamenii de știință au descoperit ceva neobișnuit: niveluri extrem de ridicate de toluen, o substanță chimică iritantă prezentă și în vopsele, solvenți și markere permanente.
Profesorul Kohji Mitsubayashi, unul dintre coordonatorii cercetării, a explicat pentru IFL Science:
„Am constatat că pacienții cu PATM emană prin piele o cantitate de toluen de până la 40 de ori mai mare decât nivelul normal. Acest compus irită căile respiratorii și poate explica reacțiile fizice ale celor din jur – tuse, strănut, lăcrimare.”
De ce organismul nu poate elimina toluenul
Alte teste efectuate de echipa profesorului Yoshika Sekine, de la Universitatea Tokai, au arătat că ficatul acestor pacienți procesează anormal toluenul, având o capacitate scăzută de metabolizare a acestei substanțe. Astfel, compusul chimic se acumulează în sânge și este ulterior eliberat prin piele și respirație, transformând persoana afectată într-o sursă constantă de iritanți.
În concluzie, reacțiile fizice observate la cei din jur nu sunt deloc imaginare – ele au o bază biochimică reală, deși rar întâlnită și greu de tratat.
Boală fără diagnostic clar și fără tratament
În prezent, nu există o metodă de diagnosticare oficială pentru PATM, iar boala nici măcar nu este recunoscută în manualele medicale internaționale. Majoritatea pacienților trăiesc cu suferința în tăcere, neavând un tratament dovedit științific.
Unii dintre cei afectați spun că schimbările în alimentație – reducerea consumului de zahăr, carne roșie, alcool sau lactate – le ameliorează simptomele, însă nu există dovezi solide care să confirme eficiența acestor măsuri.
Cercetătorii presupun că microbiomul intestinal și procesele metabolice ar putea fi cheia înțelegerii acestei afecțiuni rare, dar studiile sunt abia la început.
Impactul psihologic devastator al unei boli invizibile
Dincolo de componenta medicală, sindromul PATM are consecințe psihologice profunde. Persoanele afectate trăiesc într-o izolare aproape totală. Se feresc de transportul public, de locurile aglomerate, chiar și de familie, pentru a evita reacțiile neplăcute ale celor din jur.
O femeie intervievată de Sky News în 2024 a descris experiența ca pe „un coșmar continuu”:
„Te distruge complet. Nu pot merge în parc, nu pot merge la cumpărături. Oamenii încep să strănute imediat ce mă apropii. Viața mea s-a oprit.”
În lipsa recunoașterii medicale, cei afectați se simt adesea neînțeleși și stigmatizați, mulți fiind diagnosticați greșit cu tulburări psihice sau anxietate socială.
Un mister medical care pune știința la încercare
Sindromul „People Allergic To Me” rămâne una dintre cele mai enigmatice și controversate afecțiuni ale vremurilor moderne. Cercetătorii sunt de acord asupra unui fapt: persoanele afectate nu își imaginează suferința. Există indicii clare că organismul lor emană compuși chimici iritanți, însă cauzele exacte – genetice, metabolice sau microbiologice – sunt încă neclare.
Fără un tratament, fără un diagnostic clar și fără recunoaștere oficială, pacienții cu PATM se află într-un vid între știință și suferință. Totuși, interesul crescut al comunității științifice din ultimii ani oferă o rază de speranță că, în viitor, acest mister medical va fi înțeles și, poate, tratat.
Până atunci, pentru cei care trăiesc cu această condiție unică, fiecare zi rămâne o luptă între izolare, rușine și dorința de a fi înțeleși — o realitate pe care medicina abia începe să o descifreze.