De-a lungul timpului, superstițiile au influențat comportamentul românilor. Deși mulți își construiesc existența urmând anumite reguli supranaturale, preoții avertizează și subliniază că nu suferim niciun prejudiciu dacă renunțăm la superstițiile străvechi. Conform Bisericii Ortodoxe Române, aceste credințe sunt considerate un păcat grav în fața lui Dumnezeu. Mai jos găsiți informațiile care demonstrează că superstițiile nu fac parte din rânduielile bisericești și nu reprezintă principii ce ne-ar trebui să ne ghideze viața.
„Dumnezeu este defăimat”
Potrivit Parohiei Satu Nou, regula ortodoxă stipulează că superstiția este o credință de prisos (falsă), prin care Dumnezeu este defăimat.
Totodată, regula avertizează că cei care aderă la superstiții săvârșesc un mare păcat:
superstițiile, moștenite de la strămoșii păgâni și păstrate în popor prin ignoranță, falsifică adevărul divin și echivalează cu vrăjitoria.
Cum s-au adeverit multe superstiții în care oamenii au crezut
Reprezentanții parohiei au menționat că o credință puternică în superstiții poate conduce la adeverirea anumitor evenimente. Astfel, se spune că atunci când crezi cu tărie că un anumit eveniment se va întâmpla, acesta chiar se produce. Mulți au constatat, de exemplu, că cifra 13, pisica neagră sau întoarcerea de pe drum nu aduc ghinion, ci, dimpotrivă, chiar pot preceda evenimente fericite, iar oglinda spartă nu a generat nenorociri.
Biserica Ortodoxă Română ne îndeamnă să renunțăm la superstiții, afirmând că nu se va întâmpla nimic rău dacă adoptăm obiceiuri precum măturatul seara, spălatul și cusutul vinerea, începutul unei activități marțea sau sâmbăta, cheltuirea banilor lunea, întoarcerea de pe drum sau menținerea calmului atunci când o pisică neagră ne taie calea. De asemenea, nici zbaterea ochiului stâng sau dacă ne mănâncă nasul nu aduc niciun pericol.