Moartea Ștefaniei Szabo, medic chirurg și director medical al Spitalului Județean Buzău, a îndoliat lumea medicală și a ridicat numeroase semne de întrebare. Tragedia a produs o undă de șoc atât printre colegii ei, cât și în rândul opiniei publice, care a reacționat puternic în mediul online. Ancheta privind circumstanțele decesului este încă în desfășurare, iar detaliile care ies la iveală conturează o situație tot mai complexă.
În dimineața zilei de 28 octombrie, medicul a fost găsit fără viață în camera de gardă a spitalului în care lucra și își dedica aproape tot timpul. Conform informațiilor, Ștefania Szabo își efectuase ultimul consult în intervalul 00:00–00:30, după care s-a retras în încăperea de odihnă. În jurul orei 1:00, aceasta a fost descoperită fără suflare de colegi.
Primele concluzii ale autopsiei au exclus varianta unui infarct sau a unui accident vascular cerebral, două dintre ipotezele luate inițial în calcul. Raportul medico-legal a relevat faptul că plămânii doctoriței nu mai aveau aer, însă cauza exactă a acestei insuficiențe continuă să fie analizată. În camera în care a fost găsită au fost descoperite o seringă goală, cel mai probabil folosită pentru administrarea unui anestezic puternic, precum și cutii de sedative – elemente care ridică noi întrebări pentru anchetatori.
Deși varianta sinuciderii a fost discutată la un moment dat, prietena apropiată a Ștefaniei Szabo respinge categoric această posibilitate. Aceasta o descrie pe medic drept o persoană optimistă, puternică și preocupată de îngrijirea personală, fără semne care să indice o astfel de intenție.
„Poate lua suplimente pentru păr, pentru unghii, pentru grijirea tenului. Știu că își dorea foarte mult să acumuleze câteva kilograme. Ea era un om optimist, un om vesel, un om puternic. Mi-e greu să cred că nu și-ar fi dorit să se mai trezească a doua zi”, a declarat prietena ei.
Moartea Ștefaniei Szabo pune în lumină și presiunea uriașă la care era supusă. În ultimele luni, aceasta lucra în ritm epuizant, efectuând gărzi care depășeau uneori 30 de ore. Practic, viața ei se desfășura între sala de operații și camera de gardă, cu foarte puțin timp alocat odihnei sau vieții personale.
Familia sa a vorbit deschis despre chinul pe care medicul îl îndura din cauza suprasolicitării. Aceștia au mărturisit că Ștefania se plângea frecvent de presiunea din sistemul sanitar și de volumul enorm de muncă.
„Ștefania trăia pentru spital. Nu avea viață personală. Mergea acasă doar câteva ore, apoi revenea la muncă. Era tot timpul sub presiune. Spunea că sistemul este sufocant, că nu mai poate, dar nu-și imagina că va ajunge aici”, a declarat fratele său, conform Redacția.
Tragedia deschide o discuție dureroasă despre epuizarea din sistemul medical românesc, despre sacrificiile nevăzute ale cadrelor sanitare și despre limitele omenești ale celor care, zi de zi, luptă pentru viețile altora. Ancheta continuă, iar întrebările rămase fără răspuns sunt încă multe.