Fostul ministru al Sănătății și actual europarlamentar Vlad Voiculescu a propus o variantă alternativă pentru gestionarea datoriei pe care România o are către compania Pfizer. În locul achitării integrale a sumei în numerar, acesta susține că statul român ar trebui să negocieze transformarea unei părți din datorie în beneficii concrete pentru pacienți și pentru sistemul medical. Tema a reapărut în spațiul public în contextul datoriei estimate la aproximativ 600 de milioane de euro și al discuțiilor privind o eventuală renegociere a obligațiilor financiare.
Potrivit lui Vlad Voiculescu, o astfel de înțelegere ar putea converti o povară bugetară uriașă într-o șansă de modernizare reală a sănătății din România. El a susținut că banii datorați ar putea fi folosiți, printr-un acord negociat, pentru a accelera accesul pacienților la tratamente inovatoare, pentru a susține investiții în infrastructură și formarea personalului medical, dar și pentru a crea un mecanism transparent de control, astfel încât astfel de situații să nu se mai repete.
Prima direcție invocată de fostul ministru vizează accesul mai rapid la terapii moderne. În opinia sa, România se mișcă mult prea lent atunci când vine vorba despre rambursarea medicamentelor noi, iar pacienții ajung să aștepte ani întregi pentru tratamente care, în alte state europene, devin disponibile în doar câteva luni. De aceea, Voiculescu consideră că o parte din datorie ar putea fi compensată prin furnizarea de medicamente oncologice, tratamente pentru boli rare sau alte terapii de ultimă generație la prețuri preferențiale ori chiar la cost.
A doua propunere are în vedere investițiile în sistemul medical. Europarlamentarul a vorbit despre dezvoltarea studiilor clinice, pregătirea personalului și consolidarea infrastructurii de diagnostic, invocând inclusiv modele internaționale în care companiile farmaceutice au contribuit la transfer de tehnologie și dezvoltare instituțională în schimbul unor parteneriate pe termen lung.
O a treia variantă propusă de Voiculescu se inspiră din programe internaționale de tipul conversiei datoriilor în investiții de sănătate. El a menționat ideea unui mecanism asemănător Debt2Health, în care obligațiile financiare sunt transformate în produse medicale sau în investiții directe, cu verificare independentă, pentru a exista garanții clare că eventualul acord produce beneficii reale pentru pacienți și nu este afectat ulterior de decizii administrative sau politice.
În plan strict financiar, Vlad Voiculescu a insistat și asupra nevoii de a opri acumularea de costuri suplimentare. El a susținut că Ministerul Sănătății ar trebui să obțină cel puțin înghețarea dobânzilor și o eșalonare a plății, avertizând că fiecare zi de întârziere mărește factura totală. Totodată, a argumentat că și Pfizer ar avea motive comerciale serioase să accepte o negociere, întrucât o executare agresivă a unei sume atât de mari împotriva unui stat membru al Uniunii Europene ar avea și un cost reputațional important.
După aceste declarații, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a reacționat dur și a susținut că direcția de negociere prezentată de Voiculescu nu este una nouă, ci una deja discutată și asumată de minister. Rogobete l-a acuzat pe fostul ministru că a prezentat public drept inițiativă personală o soluție la care autoritățile lucrează deja și a spus că transformarea subiectului într-o confruntare de imagine este nepotrivită, având în vedere impactul direct asupra sistemului sanitar și asupra pacienților.
Actualul ministru a afirmat că Ministerul Sănătății a înaintat deja o propunere formală de negociere cu Pfizer și a subliniat că această datorie reprezintă o consecință a unor decizii luate în trecut, care apasă acum asupra bugetului și limitează investițiile necesare în sănătate. În mesajul său, Alexandru Rogobete a transmis că diferența reală nu este între declarații și idei lansate pe rețelele sociale, ci între cei care au lăsat în urmă această obligație financiară și cei care încearcă acum să o gestioneze responsabil.