Horia Moculescu este condus astăzi pe ultimul drum la Cimitirul Bellu Ortodox, iar primele imagini de la ceremonie surprind o atmosferă profund emoționantă. Familia, prietenii apropiați, colegii de breaslă și numeroși admiratori au venit să își ia rămas-bun de la unul dintre cei mai importanți compozitori pe care i-a avut România.
Maestrul s-a stins din viață la 88 de ani, după o luptă grea cu problemele de sănătate. În ultima săptămână fusese internat la Secția ATI a Institutului „Matei Balș”, iar deși medicii au făcut tot posibilul pentru a-i stabiliza starea, organismul său slăbit nu a mai rezistat. Moartea lui a lăsat un gol imens în lumea muzicii și în inimile celor care l-au iubit.
Astăzi, 16 noiembrie 2025, Horia Moculescu este înmormântat într-un cavou al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, la Bellu Ortodox – un loc simbolic, unde își dorm somnul de veci numeroși artiști importanți. Zeci de personalități au venit, îndurerate, să îi aducă un ultim omagiu. Printre cei prezenți se numără Aurelian Temișan și Monica Davidescu, Zoly Toth, Virgil Ianțu, Loredana Groza alături de fiica ei, Marina Florea, Ionel Tudor, Ovi și Grigore Leșe. Toți au venit cu flori, coroane și lacrimi, în semn de respect și recunoștință pentru moștenirea muzicală uriașă pe care maestrul a lăsat-o în urmă.
Nidia Moculescu, copleșită de durere: un omagiu sfâșietor pentru tatăl ei
Fiica maestrului, Nidia, trăiește cele mai grele clipe ale vieții sale. La scurt timp după moartea tatălui său, aceasta a transmis un mesaj tulburător, în care și-a pus pe hârtie toată suferința și neputința în fața unei pierderi atât de mari:
„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu… Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine… Tu erai viața, lumina mea…”.
Mesajul continuă cu o confesiune cutremurătoare despre fragilitate, dor și neputință, în care Nidia spune că se simte „o fiică ruptă din trupul lumii” și că nu poate imagina cum își va continua viața fără „stejarul” ei, fără rădăcina și sprijinul care o țineau dreaptă.
Cuvintele ei au emoționat profund pe toți cei care le-au citit și au reamintit publicului legătura extrem de puternică dintre ei.
O carieră uriașă, o viață dedicată muzicii
Horia Moculescu a lăsat în urmă o carieră impresionantă, construită cu talent, disciplină și o iubire fără margini pentru muzică. Născut pe 18 martie 1937 la Râmnicu-Vâlcea, maestrul a moștenit talentul artistic al mamei sale, Nidia Copetti, de origine italiană. A studiat muzica încă din copilărie, iar talentul său pentru pian și acordeon s-a remarcat timpuriu. Deși, din motive politice, nu a fost primit la Conservatorul din București, el nu a renunțat la muzică, continuând să studieze în paralel cu Facultatea de Mine din Petroșani.
În anii ’60 și ’70, a devenit unul dintre cei mai importanți compozitori ai muzicii ușoare românești. A compus peste 500 de melodii, multe devenind piese de referință. Hituri precum „Salcia” („De-ai fi tu salcie la mal”) sau „Trompetistul îndrăgostit” au rămas în istoria muzicii românești. A colaborat cu nume mari, a scris muzică de film și a fost un pilon al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.
A fost pianist, compozitor, orchestrator, realizator TV și mentor pentru generații întregi de artiști. De-a lungul vieții, a primit peste 200 de premii și distincții. În 2011, a publicat cartea „Doar atât mi-am amintit”, un volum care cuprinde memorii, povești și reflecții asupra artei și vieții.
Astăzi, România pierde un maestru, dar moștenirea lui rămâne eternă. Muzica sa va continua să vibreze în inimile celor care i-au ascultat piesele, iar numele său va fi rostit mereu cu respect.