Feli a făcut mărturisiri tulburătoare despre momentul în care a ajuns pe masa de operație, un episod care i-a schimbat complet modul în care își privește sănătatea și ritmul de lucru. Deși este cunoscută pentru energia debordantă, zâmbetul permanent și dragostea sinceră pentru scenă, artista recunoaște că, în spatele luminilor, muncește adesea până la epuizare și ignoră semnalele disperate ale propriului corp.
Feli, mereu pe scenă, mereu disponibilă – chiar și când corpul cedează
Artista este implicată trup și suflet în proiectele sale, preocupată atât de muzică, cât și de oamenii care o susțin: trupa ei, colegii, echipa tehnică. În ultimii ani, a trecut printr-o transformare spectaculoasă, și-a schimbat stilul de viață, iar publicul a admirat-o pentru silueta impecabilă și pentru aparițiile mereu speciale. Însă succesul a venit la pachet cu un preț scump: neglijarea propriei sănătăți.
Invitată în podcastul realizat de Sore, Feli a povestit deschis cum a ajuns, fără să își dea seama, direct pe masa de operație — după o zi aparent normală, petrecută în ritmul ei obișnuit, alert și plin de responsabilități.
„Dimineața eram cu copilul, iar câteva ore mai târziu mă operau de urgență”
Artista mărturisește că mintea nu i-a fost niciodată un obstacol — nu se plictisește, nu se oprește, gândește constant — însă corpul i-a dat semnale pe care le-a ignorat prea mult.
„Eu, în mintea mea, nu mă plictisesc niciodată, dar în viața de zi cu zi sunt obosită. Gândesc într-una, simt într-una. Eu iau pauză doar când corpul meu îmi spune ‘pauză’, din păcate. Acum învăț să fiu prezentă în ce simt. Altfel te trezești dimineața, ai activități cu copilul, iar 7 ore mai târziu te operezi de urgență.”
Feli spune că momentul în care medicii i-au spus că trebuie internată și operată imediat a prins-o complet nepregătită — ba chiar gata să refuze.
„Mi-au zis: «Trebuie să vă operăm.» Iar eu: «Nu, vin eu luni, că sâmbătă am concert.» Ce nebunie! Eram pe pilot automat. Mă gândeam: trupa, concertul, banii, unii au chirie, au copii. Îmi iubesc trupa și simțeam că nu pot să lipsesc.”
Abia când medicul i-a explicat gravitatea situației, Feli a realizat în ce punct periculos ajunsese.
„Doctorul mi-a zis: «Nu cred că înțelegeți. Aici e vorba de câteva zile până la peritonită.» Atunci am înțeles. M-am operat și gata.”
„Eram la un pas de transfuzie. Nu că mai poți puțin…”
Operația a fost o alarmă serioasă. Feli a povestit că, în anul anterior, trecuse și printr-un burn-out sever, exact din același motiv: nu și-a ascultat corpul.
„Când nu mai poți… nu că mai poți puțin! Ești la două degete de transfuzie de sânge, că nu ai fier în corp, nu ai bacterii bune, doar bacterii rele. Băieții din trupă erau șocați.”
În final, artista a subliniat că a început, cu adevărat, să învețe lecția prezenței, a echilibrului și a grijii pentru sine — pentru că dacă ea clachează, nici trupa și nici muzica nu pot merge mai departe.