Potrivit informațiilor publicate de POLITICO, Pentagonul ar fi pregătit în ultimele luni trupe, nave și echipamente militare pentru o posibilă intervenție a Statelor Unite în Cuba. O eventuală operațiune ar depinde acum de decizia finală a președintelui Donald Trump.
Conform sursei citate, armata americană ar fi petrecut luni întregi poziționând forțe și armament în regiune, astfel încât SUA să poată acționa rapid în cazul în care Casa Albă ar da undă verde unei operațiuni militare. Contextul este unul extrem de tensionat, după ce presiunile economice și politice exercitate asupra Havanei nu ar fi dus la schimbarea dorită de administrația americană.
Prezența navală a Statelor Unite în zonă este descrisă drept una foarte importantă, fiind una dintre cele mai mari desfășurări americane din afara Orientului Mijlociu. Această concentrare de forțe ar permite Washingtonului să aibă mai multe opțiuni, de la lovituri punctuale asupra unor ținte strategice, până la operațiuni mai ample împotriva conducerii de la Havana.
Potrivit analizei publicate de POLITICO, activele militare americane plasate în regiune creează cadrul pentru mai multe scenarii. Printre acestea s-ar putea număra o operațiune de capturare a unor lideri cubanezi, după modelul intervenției în urma căreia fostul președinte venezuelean Nicolas Maduro a fost capturat, sau o serie de lovituri precise asupra unor obiective militare.
O astfel de decizie ar putea împinge Statele Unite într-un nou conflict internațional al administrației Trump, al treilea de acest fel, într-un moment în care Washingtonul este deja implicat în mai multe zone de tensiune.
Secretarul de stat Marco Rubio a declarat, miercuri, în timpul unei ședințe de cabinet, că situația din Cuba reprezintă un risc major pentru securitatea națională a Statelor Unite.
„Cuba este în mare pericol”, a spus Rubio, adăugând că existența unui stat eșuat la aproximativ 90 de mile de coastele americane reprezintă o amenințare directă pentru SUA.
Forța navală americană din regiune este ușor mai redusă decât în luna ianuarie, atunci când Statele Unite l-au capturat pe Nicolas Maduro, însă prezența militară rămâne semnificativă. Grupul de atac al portavionului USS Nimitz a intrat în Caraibe în luna mai, alături de mai multe distrugătoare cu rachete ghidate și crucișătoare capabile să lanseze lovituri de precizie asupra țintelor terestre.
În același timp, drone americane avansate și aeronave de supraveghere ar fi monitorizat Cuba timp de mai multe luni, potrivit site-urilor specializate în urmărirea zborurilor. Nave amfibii, inclusiv grupul USS Kearsarge, care transportă aproximativ 2.500 de pușcași marini, se află în largul coastei Virginiei și se pregătesc pentru o nouă desfășurare. Acestea ar putea înlocui unele dintre navele aflate deja în regiune, care urmează să se întoarcă acasă.
Această desfășurare oferă Pentagonului mai multe variante de acțiune, însă o invazie terestră de amploare ar necesita trupe suplimentare. Cu alte cuvinte, SUA ar avea capacitatea de a lansa lovituri rapide și operațiuni limitate, dar pentru o intervenție masivă pe uscat ar fi nevoie de o mobilizare mai mare.
Portavionul USS Nimitz a ajuns în zonă în aceeași zi în care Statele Unite l-au pus sub acuzare pe fostul lider cubanez Raul Castro, într-un gest interpretat ca o demonstrație publică de forță. Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, a declarat pentru POLITICO că Nimitz se află cel mai probabil în regiune în primul rând pentru intimidare, deși ar putea fi folosit și într-o operațiune militară, dacă situația o va cere.
Potrivit acestuia, portavionul, împreună cu avioanele de vânătoare aflate în Florida și Puerto Rico, ar putea juca un rol important în orice acțiune militară împotriva Cubei. Cancian a explicat că atacurile aeriene ar putea fi folosite pentru distrugerea apărării aeriene cubaneze, pentru a permite operațiuni aeriene mai ample sau chiar pentru a lovi conducerea de la Havana.
Administrația americană se confruntă însă și cu o problemă de timp. Multe dintre navele mari desfășurate în regiune se apropie de zece luni petrecute pe mare, depășind cu mult durata obișnuită a unei misiuni, care este în general de șase-șapte luni. Această situație ridică îngrijorări în rândul oficialilor din apărare, care se tem de oboseala echipajelor și de presiunea pusă pe flota americană.
În paralel, forțele navale americane sunt implicate și în operațiuni în Golful Persic, unde desfășoară o blocadă împotriva navelor iraniene. Această suprasolicitare a resurselor navale ar putea complica planurile Pentagonului și ar putea afecta capacitatea de reacție pe termen lung.
Casa Albă a transmis întrebările legate de acest subiect către Pentagon, în timp ce Marina americană a refuzat să comenteze despre desfășurările actuale. Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a oferit un răspuns solicitărilor POLITICO.
Un oficial din domeniul apărării, care a vorbit sub protecția anonimatului, a avertizat că aceste misiuni lungi și repetate pot crea probleme serioase în timp. Potrivit acestuia, menținerea navelor atât de mult timp în larg pune presiune pe echipaje, dar și pe procesul de întreținere și reparații, odată ce navele se întorc în port.
Aceste misiuni prelungite vin după o altă desfășurare record, cea a portavionului USS Gerald R. Ford, care a stat 11 luni pe mare. Nava a fost implicată în operațiuni care au dus-o din Europa în Caraibe, în contextul acțiunii împotriva lui Maduro, iar apoi în Orientul Mijlociu, în timpul conflictului cu Iranul.
Și USS Nimitz se află într-o desfășurare extinsă, deși aceasta era așteptată să fie ultima din cariera sa de aproximativ 50 de ani. Inițial, portavionul urma să ajungă la Norfolk, Virginia, pentru scoaterea motoarelor nucleare, însă Marina a decis să îi prelungească durata de viață până în 2027.
Navele amfibii USS Iwo Jima și USS Fort Lauderdale au rămas, de asemenea, desfășurate din vară, deși Corpul Pușcașilor Marini a anunțat că acestea urmează să se întoarcă la Norfolk săptămâna viitoare.
Pentru militari, aceste prelungiri devin tot mai apăsătoare. Echipajele și pușcașii marini planificaseră o rotație normală, însă au trecut deja luni de la data inițială la care ar fi trebuit să revină acasă.
Joe Plenzler, ofițer în rezervă al Corpului Pușcașilor Marini, a explicat că militarii știu, atunci când se înrolează, că orice desfășurare poate veni cu incertitudini. Totuși, atunci când misiunile se prelungesc fără un termen clar, impactul asupra moralului și asupra familiilor devine tot mai mare.
În opinia sa, astfel de desfășurări pot afecta inclusiv dorința militarilor de a rămâne în serviciu. Cu cât incertitudinea este mai mare, cu atât devine mai dificil pentru aceștia să își convingă familiile că merită să continue cariera militară.