19 iulie – Zi de comemorare națională: România își amintește de savantul Nicolae C. Paulescu, pionier al descoperirii insulinei
Pe 19 iulie, România comemorează trecerea în neființă a uneia dintre cele mai strălucite minți din istoria medicinei mondiale – Nicolae Constantin Paulescu. Născut la 8 noiembrie 1869, la București, Paulescu a fost medic, fiziolog, profesor universitar și cercetător de excepție, al cărui nume este profund legat de descoperirea hormonului antidiabetic secretat de pancreas – insulina.
Un nume cu ecou internațional în istoria științei
Activitatea științifică a lui Nicolae Paulescu a fost remarcabilă, iar în anul 1921, rezultatele sale privind extractul pancreatic – pe care l-a denumit „pancreină” – au fost publicate în prestigioasa revistă belgiană Archives Internationales de Physiologie. Experimentele sale pe câini diabetici au demonstrat clar efectul hipoglicemiant al acestei substanțe, precum și capacitatea acesteia de a reduce concentrațiile de uree și corpi cetonici din sânge.
La 10 aprilie 1922, Paulescu obține brevetul românesc pentru „Pancreina și procedeul fabricației ei” (Brevet nr. 8322), un document care atestă fără echivoc contribuția sa esențială în domeniul tratării diabetului zaharat.
O contribuție eclipsată de alți laureați Nobel
Cu toate acestea, în același interval de timp, cercetătorii canadieni Frederick Grant Banting și Charles Best, coordonați de John J.R. Macleod, anunțau la rândul lor descoperirea insulinei și administrarea ei cu succes la om. În anul 1923, Banting și Macleod au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, în ciuda faptului că Paulescu publicase anterior rezultate relevante.
Nemulțumit de omisiunea flagrantă, Paulescu a trimis o scrisoare oficială Comitetului Nobel, solicitând revizuirea deciziei. Răspunsul a fost însă negativ, iar contribuția sa a fost trecută în plan secund.
Recunoașterea meritată a venit prea târziu
De-a lungul timpului, tot mai mulți specialiști internaționali au susținut meritele savantului român. Printre aceștia, profesorul Ian Murray, vicepreședinte al Asociației Britanice de Diabet, nota în 1971 într-un articol din Journal of the History of Medicine and Allied Sciences:
„Insuficientă recunoaștere i-a fost acordată lui Paulescu, distinsul savant român care, în perioada în care echipa din Toronto abia își începea cercetările, reușise deja să extragă hormonul antidiabetic al pancreasului și să-i demonstreze eficiența în reducerea hiperglicemiei la câini diabetici.”
O moștenire științifică durabilă
Nicolae C. Paulescu a trecut la cele veșnice la 19 iulie 1931, în București. Abia decenii mai târziu, recunoașterea oficială a valorii sale a fost consfințită: pe 13 noiembrie 1990, savantul a fost ales membru titular post-mortem al Academiei Române, într-un gest simbolic de reabilitare și omagiu.
Astăzi, moștenirea sa științifică continuă să inspire generații întregi de cercetători, iar contribuția sa la combaterea uneia dintre cele mai grave boli cronice ale omenirii rămâne de necontestat.